Ce este tristetea ?

“avem arta, pentru ca realitatea să nu ne ucidă” NIETZSCHE

Iată o aluzie de unde poate demara capitolul cel mai dureros al existentei umane – de aici începe tristetea mea. A ta. A noastră. A celor care refuză să vorbească cu gura altora, a celor ce nu lasă pe altii să gândească în locul lor. A celor care reactionează vehement în momentul în care destinul lor este condus de altii. Acei altii, fără de glas, fără de fată, fără de ratiune, fără de suflet. De ce tristete? Pentru că atunci când încep să contabilizez nimicurile obligatorii pe care trebuie să le fac într-o zi – stupidul ceremonial pentru întretinerea celui care nu este de fapt, dar trebuie să pară în fata celorlalti – încep să simt în nări aerul grotelor, se declansează reactii primordiale de revoltă împotriva lucrurilor impuse, se trezesc instinctele ancestrale de apărare a celui care sunt în realitate! De fapt, situatia este mult mai complicată, si mult mai tristă!

După o contabilizare superficială si sumară a evenimentelor si oamenilor care mi-au marcat – deloc superficial, deloc sumar – viata, tocmai aceste situatii, tocmai aceste spirite mă urmăresc mereu, reamintindu-mi de cele întâmplate, reamintindu-mi că sunt acelasi si totusi altul. Când încerc să-mi fac inventarele subconstientului, realizez – desi neg metafizic! – că merg pe acelasi drum foarte vechi, nu de mine bătătorit, si mă tem – aproape înnecându-mă în plăcerea sadică a recunoasterii suferintei generale de faptul – că el mă va duce în acelasi punct al tristetii. Nedefinit, dar omniprezent în orice secundă de respir. Nenumit, dar organic integrat în ceea ce sunt, dar, de fapt,.nu sunt. De ce?

Pentru că nimic esential nu s-a schimbat în mine si în raporturile mele cu mine însumi; dar totul este modificat în non-mine si în raporturile mele cu lumea, cu non-lumea mea. Sigur, am multe (mult prea multe) zile când mă chinui să văd lumea din “ordinea”, prin “normele”, traversând “impunerile”, colcăind “normalitatea” si zăcând cuminte în banca…ei – a lumii ordonate, normate, impuse, normale. Să mă port ca si lumea ordonată, normată, impusă si normală. Să ignor propriile-mi norme, idei, valori, credinte, principii. Să trec peste resentimentele legate de încălcarea propriilor mele sisteme de valori. Desigur, reusesc acest lucru – ce mai contează pretul acestei pluri-dublări…

E trist, dar, când mă întâlnesc, când o revăd, când o redescopâr pe cea pierduta – p e m i n e – cea-ce-nu-poate-fi-si-nici-nu-doreste-să-fie-vreodată-schimbata – mă apucă adevărata tristete : o greată cumplită, o stare de lehamite, o senzatie de repugnare, un sentiment de repulsie. Nu fată de ei – cei ordonati, normati, normali, ci fată de cel care a putut să renunte la valorile si idealurile, dezideratele si principiile sale – acelasi m i n e! Închis în tăcerea patetică a tristetii celorlalti. Respirată prin propria-mi tristete… Acest fel de viata ,mintită că ar fi trăită, nu-mi dă nici o satisfactie. Îmi par un biet animal ce trebuie să se rezume la a satisface “normele”, “impunerile”, “normalitatea” celorlalti.

Poate pentru că, si, mai ales din cauza acestui neîmpăcat conflict între cei doi ego, am dese momente când psihicul meu îsi impune o îngustare, o stationare, o exasperantă învârtire în gol. Si, pentru a mă descătusa de ego-ul ce nu este deloc caracteristic mie, pentru a distruge cercul ce uneste cele doua eu-ri – e drept, în ultimul timp, tot mai rar! – am actiuni obsesiv-agresive.

Am azvârlit prin fereastra vietii mele amintiri dureroase (dar acceptate anterior ca fiind parte din background-ul meu), am spart în tăcerea urletului vocea de cristal a tristetii copilului pur din mine, am aruncat căldura umană ce stăpânea naivitatea omului din mine peste icebergul individului care se dorea a fi eu.Însă, am avut grijă ca durerea să nu se răsfrângă asupra nimănui. Să nu lovesc pe nimeni. Decât pe mine însumi. Nu doar până la limita suportabilitătii durerii fizice!

Ci, dincolo, mult mai încolo, dincolo până si de granitele violului asupra propriului psihic. Deseori, depăsind si această de neconceput traversabilă barieră a durerii transformată în non-durere. În glacialitate. În eternă iarnă. Înconjurată de primăveri nenăscute. Ici durere. Nici lacrimă. Nici tristete. Poate doar melancolia toamnei netrăite. A lacrimii îmbătrânite. A zâmbetului stins de pe fata copilului ce s-a lăsat sedus de adevărata în-singurare, in-sistere… Stiu, par infantilisme, dar nu mă pot abtine.

Si, daca am pornit de la Nietzsche, tot în acele momente când simt că legătura cu lumea se întrerupe, când realizez că am pierdut zestrea mea – propriul ego – când simt că tristetea devine insuportabilă, durere ce nu o pot cataloga si descrie mai bine decât definind-o drept durere a sufletului, recurg la refularea ultimă : scrisul. Straniu. Bolnav. Destins.

Normal.Trist. Din păcate, scrisul nu face decât să amâne, să prelungească starea retrăirii solitudinii, a izolării, a tristetii, a incapacitătii celorlalti de a întelege faptul că “viata e un neverending story plin de zgomote si furie”. Stiu, din nou voi fi acuzat de ridiculitate, de excentritate, de non-conformism. Stiu, realizez cât de copilăresti pot fi catalogate asemenea emanatii.

Dar, nimeni, absolut nimeni, nu va putea percepe că as fi dispus să fac orice, să renunt la orice, numai să mi se permită, să mi se îngăduie să lepăd haina tristetii devenită scut, si să fiu, doar atât – e u î n s u m i. Am scris, m-am aplecat – fără să fiu un caz suicidal! – mult asupra fenomenului sinuciderii, si acum, mă întreb – prin prisma propriilor experiente legate de existenta terestră – care este scara de valori atunci când ne relationăm la tristete : viata biologică sau cea spirituală? Cine învinge, înăbusă, anihilează existentă tristetii ; biologicul sau spiritualul? Desigur, voi înclina asupra sferelor spirituale. Dar, cum să explici, cum să încerci să arăti omului “normat”, “normal”, că succesiunea unor cosmaruri cu lei care te sfâsie, sau câini uriasi care te tintuiesc pentru a-ti smulge coastele nu reprezintă motive de angoase. Ori temeri. Ori tristete.

Mult mai constructiv ar fi ca, dacă oamenii ar fi dispusi unei abordări constructive, să accepte ideea dorintei unui nou cosmar, mult mai interesant, care, în timp, ar deveni un apanaj al normalui. Să le insufli dorinta de a avea un vis în care ei, cei “normali” si “normali” să viseze răpirea lor de către extraterestri. De ce? Pentru ca, măcar în vis, să scap de normele” si “normalitatea” celorlalti, si, să văd, să trăiesc, să ating o altă tristete, civilizată, superioară, în care fiecare individ să fie îndreptătit să-si stabilească limitele normelor si normalitătii sale, limitele propriei stări de tristete. Dar, imediat, ca într-un cor din tragediile antice grecesti, mi se insuflă – prin “normarea” si “normalitatea” celorlalti – stupida idee conform căreia, “dezvoltarea (mă întreb care?) unui individ este determinată de dezvoltarea celorlalti”. Oare, si tristetea suportă, în opinia lor, acelasi tratament?

Însă, cum lumea (“normată”, “normală”) nu citeste prea mult, mă simt obligat să adaug că, un singur grăunte de nisip, ajuns într-un anumit punct, la o anumitată, poate bulversa si împiedica mecanismele cele mai atent gândite. Dar, ce ne facem când, în loc de grăuntele de nisip, se iveste a c e a unică, universală tristete? Iată ce astept eu, mă încăpătânez să cred că va apare aceastristete, care mă (ne) va împiedica să continuăm această coborâre înspre incultură, aculturatie. Pentru că m-am săturat să renunt, să îmi reneg valorile, să-mi imhib personalitatea, să mă infantilizez cu bună-stiintă, să-mi reduc vocabularul la două sute de cuvinte, să mă vâr în pământ în loc să zbor, să-mi fie rusine în anumite medii de a-mi etala aripile, să-mi anihilez puterile creatoare doar de dragul convenientei, să mă reneg pe mine însumi, să-mi reneg propria tristete….

Bursa pentru incepatori

Bursa, investitii bursiere, actiuni, obligatiuni, brokeri, piata bursiera, cu totii am auzit macar odata acesti termeni, fie ca ii intelegem sau nu. Pentru unii termeni precum bursa, investitii, profit din dividende, actiuni, broker, etc. sunt termeni familiari cu care opereaza zi de zi si, in unele cazuri, le aduc un venit suficient incat nu mai au nevoie sa-si caute o sluja.

Pentru multi insa, sunt doar niste celebre necunoscute. Un fel de formule magice accesibile doar celor initiati.

In continuare vom vorbi despre bursa pe intelesul tuturor.



Asa cum probabil stiti deja, o bursa este o piata speciala pe care se tranzactioneaza valori mobiliare (pe unele doar actiuni si obligatiuni cum e si cazul burselor romanesti), in functie de legile cererii si ofertei. Regulile bursiere sunt influentate de organisme legale specifice fiecarui stat in parte. In cazul Romaniei principalul organism raspunzator de regulile bursiere este Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (prescurtat CNVM).

In general tranzactiile bursiere (cumpararea si vanzarea de actiuni) sunt efectuate prin intermediari. Acesti intermediari sunt societatile de brokeraj sau brokerii. In schimbul unui comision in functie de profitul realizat din investitii si al unor taxe de deschidere de cont, firmele de brokeraj efectueaza operatiuni bursiere in locul clientului (desigur in colaboarare cu acesta).



Principala modalitate de a obtine profit pe piata bursiera, in cazul majoritatii investitorilor, este de a revinde actiunile la un pret mai mare decat cel cu care le-a achizitionat. Pentru marii jucatori insa, profitul are mai multe fatete. Poate fi realizat din vanzarea de actiuni (in cazul societatilor pe actiuni care "se vand" la bursa), din dividende - venituri periodice realizate din pastrarea actiunilor la societati profitabile, deoarece deveniti unul din proprietarii societatilor la care ati cumparat actiunile, deci meritati si o cota parte dein profit, proportionala cu procentul actiunilor detinute la compania respectiva - sau, in cazul investitorilor profesionisti, venitul vine oricum, indiferent daca actiunile scad sau cresc. Mai multe despre bursa si despre secretele ei in articolele viitoare.

Google Maps ajung la Ford si GM

Serviciul Google Maps devine tot mai important. Tot mai multe smartphone-uri, fie cu Android sau alte sisteme de operare, il integreaza. Si acum incepe sa cucereasca si segmentul automobilelor inteligente. Ford a anuntat ca va folosi Google Maps impreuna cu sistemul lor Sync, intr-o integrare denumita Send to Sync.

Mai exact, utilizatorul (soferul) cauta destinatia dorita pe Google Maps (pe un notebook sau smarthpone), si de acolo o pot trimite pe Sync (prin Bluetooth). Acesta primeste destinatia, plus hartile aferente pentru a ajunge acolo, si suplineste cu succes orice navigatie, cu tot cu indicatii vocale.

In acelasi timp OnStar eNav, sistemul de navigatie de pe automobilele GM, va putea fi echipat cu aceleasi harti Google. Iar aceasta masura se poate aplica atat autoturismelor noi, cat si celor mai vechi, din 2006 pana acum. Insa de la anunt pana la implementare efectiva mai avem de asteptat. Cel putin pana undeva in 2011.

Jocuri in HTML5

Google deja a inceput trecerea site-ului de video sharing YouTube pe HTML5. Acest proiect este in stadiu de beta, iar impresiile sunt momentan impartite. Mai exact, HTML5 creste viteza, in detrimentul calitatii. Cel putin in prima sa implementare. Si poate pentru a ne convinge de superioritatea acestui limbaj, doi programatori de la Google, in timpul lor liber, au portat Quake 2.

De accelerarea grafica se ocupa WebGL-ul. Sigur, vorbim despre un joc de acum mai bine de 12 ani, cu cerinte mai mult decat modeste. Dar oricum, sa jucam un FPS atat de complex din browser este o performanta in sine. Quake 2 este inca mult peste jocurile in Flash disponibile acum online.

Si fie aceasta portare o introspectie in viitor, intr-o vreme cand toate jocurile vor exista pe mega server-e, iar utilizatorul nu va face decat sa le acceseze de acasa, prin intermediul unui simplu browser? Tot ce se poate. Ramane sa traim si sa vedem…

Noul Google si pe .ro

Pentru ca o companie sa-si tina clientii fericiti trebuie sa le ofere in mod constant lucruri noi si interesante. Google se pricepe de minune la treaba asta, nu este luna sa nu se vorbeasca despre cel putin o noutate adusa de ei. Pe la sfarsitul lui 2009 pe Google.com se putea admira viitoarea interfata a motorului de cautare. Acum este oficiala si pe Google.ro.

Numai ce va vorbeam despre tastatura virtuala de la Google si uite ca iar avem noutati din interior companiei “do no evil”. Mai bine mai tarziu decat niciodata, ar spune unii. Pentru ca asa s-a intamplat cu noua interfata Google, pe .com era deja oficilizata de ceva vreme dar uite ca a venit si randul romanilor.

Noua interfata este mai placuta ochiului dar si dotata cu noi functii. Pana si logo-ul Google s-a schimbat, lucru care nu se intampla prea des. Acum acesta e mai curat, mai web 2.0 si mai placut ochiului. Ma rog, nu asta e parerea tuturor, unii spun ca urasc layout-ul noului site. Dar asa se intampla intotdeauna cand se lanseaza ceva nou, apar si oamenii de tip “Gica contra”.

La capitolul cautari Google a introdus noi optiuni de filtrare. Prin intermediul sidebar-ului din stanga puteti acum sa selectati gama de rezultate pe care le doriti. Puteti alege intre a afisa toate rezultatele, doar imagini, videoclipuri, stiri, carti, bloguri, actualizari sau discutii pe forumuri.

Mie mi se pare noul design Google potrivit pentru internetul de acum. Orice lucru e sortit imbunatatirii si intotdeauna vor exista oameni care sa spuna ca cel nou nu e bun. Cum s-a intamplat si cu Windows 7, cu WordPress 2.5 sau mai stiu eu ce. Pana la urma tot l-au folosit.

Audi A8 va avea hotspot wi-fi

Tehnica nu mai e ce era odata. Lucrurile s-au complicat pe partea de tehnica pentru a face viata mai usoara. Nici masinile nu mai sunt ce erau. Pana si cele mai ieftine modele au cel putin un computer care controleaza ceva din comportamentul masinii. Asa se face ca acum Audi s-a gandit la pasul urmator: internet in masina.

Internetul este indispensabil pentru o mare parte din populatia globului. Oamenii cu functii inalte folosesc internetul foarte des, deci au nevoie de el pretutindeni. De aceea Audi s-a gandit ca in urmatoarea versiune de A8, cea ce se va lansa in 2011, sa se poata opta pentru un hotspot wi-fi integrat.

Acesta va folosi conexiunea bluetooth pentru a se conecta la un telefon cu 3G si conexiune de date si pentru a transmite, mai departe, in masina semnalul prin wi-fi. Internetul va fi limitat la 7.2 Mbps, cam cat este acum viteza pe 3G la aproape toti operatorii de telefonie mobila. Exista si o alternativa: introducerea unei cartele SIM, cu conexiune de date activata, direct in modulul masinii. Nu mai e nevoie, astfel, de un telefon.

Oricum Audi A8 era deja pregatit cu o gramada de noutati tehnologice printre care integrarea Google Earth sau iluminare LED dar cam acesta este viitorul limuzinelor care, bineinteles, nu sunt conduse de proprietar. Cum se intampla pe la noi, de exemplu. Acolo existenta hotspot-ului devine inutila.

Catalyst 10.6

Pentru a nu ramane in urma, si AMD a lansat noi driver-e video, Catalyst 10.6. Si, la fel ca la nVidia Forceware 257.21, noutatile sunt destul de importante, AMD marsand atat pe cresterea performantelor in jocuri cat si pe un playback video mai bun. La acest din urma capitol primim accelerare hardware pentru Flash Player 10.1, insa doar pe seriile HD 4000 si HD 5000 de placi video.

Totodata, ultima familie de GPU-uri AMD, HD 5000, stie sa imbunatateasca si calitatea filmelor excesiv de comprimate. Si asta prin eliminarea artefactelor de blocaj, si al zumzetului de fundal. Si, desi ar fi vrut sa ofere in premiera suport pentru OpenGL 4.0, AMD intarzie doua zile si pierde acest tel.

Totusi, de acum inainte placile video HD 5000 vor fi compatibile cu OpenGL 4.0, in timp ce restul modelelor Radeon HD se vor multumi cu OpenGL 3.3. Cat despre performanta, aceasta creste mai ales in configuratii Crossfire, fie ele realizate pe o singura placa sau mai multe.

Astfel, Batman Arkham Asylum inregistreaza sporuri de 5% in Crossfire cu HD 5800, si de 10% in Quad Crossfire cu HD 5970. Company of Heroes urca si el cu 7% pentru HD 5800 in Crossfire, si 5% pentru HD 5970, in Crossfire sau nu. In Crysis Warhead performanta creste tot cu 7%, si tot in Crossfire, dar cu orice placa Radeon HD 5000.

DiRT 2 DirectX 9 isi amelioreaza performanta cu 10% pentru HD 5800 si HD 5970, si cu 4% pentru HD 5700. La The Chronicles of Riddick Assault on Dark Athena vedem imbunatatiri de 15% cu HD 5800 Crossfire, de 13% cu HD 5970 (in Crossfire sau nu), si de 8% cu HD 5700 in Crossfire. World in Conflict creste cu 6% pe HD 5800 Crossfire, si cu 8% pe HD 5970 (cu sau fara Crossfire). Si nu in ultimul rand Wolfenstein urca in fps cu 18% in configuratii Crossfire cu HD 5800 sau HD 5970 (la aceasta din urma si cu o singura placa), si cu 11% pentru HD 5700 in Crossfire.

Si nici benchmark-urile nu au fost uitate. Punctajele din 3DMark Vantage cresc cu 5%, insa doar pentru HD 5970. In Unigine Tropics se obtin rezultate cu 8% mai bune in configuratii Crossfire cu placi HD 5000, iar Aliens vs Predator DirectX 11 Benchmark vede imbunatatiri cu 4% la HD 5800 Crossfire, 10% la HD 5970 Crossfire, si 3% la HD 5700 Crossfire.