Cum sa il convingi sa iti acorde mai multa atentie

POVESTEA FEMEII INVIZIBILE
(SAU CUM SA IL CONVINGI SA ITI ACORDE ATENTIE)
Femeia din fata mea are 42 de ani, 100 de kilograme si ochi atat de tristi, cum n-am mai vazut niciodata. Mi-a scris pe blog si m-a rugat sa ne cunoastem. “Ce bluza frumoasa ai!”, ii spun si o simt cum se destinde. M-ar strange in brate de bucurie. Nu inceteaza sa imi multumeasca. “Nimeni nu mi-a mai zis o vorba buna de atata timp!”. Emotionata, framanta in mana un album vechi de fotografii. Se hotaraste cu greu daca sa mi-l inmaneze sau nu, iar cand o face deschide la poza sotului ei. Cu lacrimi in ochi, imi spune povestea ei. S-a indragostit nebuneste la varsta majoratului. “Barbatul vietii mele”, repeta obsesiv .“Unde mai gaseam eu unul ca el. Ofiter, galant, educat, cu simtul umorului…” De frica sa nu piarda asemenea minunatie de barbat, la scurt timp dupa ce s-au cunoscut, a ramas insarcinata. “Din greseala”, spune ea, desi stim amandoua ca nu acesta e adevarul. “Daca nu m-ar fi iubit, nu s-ar fi insurat cu mine!”, ii justifica decizi. Inca o minciuna! Si daca la inceput, totul parea sa mearga perfect, curand au aparut reprosurile. “Mi-ai distrus tineretea”, o acuza el fara mila. Apoi, a inceput sa lipseasca noptile de acasa. Ea a facut crize de gelozie. A strigat ca divorteaza in repetate randuri, dar n-a avut niciodata curajul. “M-am gandit la binele copilului!”. “De ce sa i-l fac cadou altei femei?!”. Asa ca a ramas pe baricade. Nu stie cand s-a resemnat, cand au inceput sa doarma in camere separate. Stie doar ca in ultimii 15 ani, barbatul ei nu s-a mai atins de ea. “Asta e crucea pe care trebuie sa o port!”, ridica neputincioasa din umeri, in timp ce mie imi creste tensiunea. 15 ANI?!!!!!!!!!! 15 ani in care ea l-a slavit ca pe un rege, cu bucate alese si pantaloni la dunga. 15 ani in care el a jignit-o ca e grasa. 15 ani de umilinta si de singuratate. Mi-e peste putinta sa cred ca nu a fugit mancand pamantul. Ca nu si-a cautat alinarea in bratele altcuiva. Ca i-a ramas fidela. Ca nu si-a refacut viata…. “Cine ma mai ia pe mine acum?”. O privesc mai atent si imi dau seama ca in ciuda chipului imbatranit, are trasaturi frumoase. Doar ca nu e greu sa ghicesc ca se neglijeaza de mult timp. “Imi pare rau, dar eu chiar nu cred ca vreti sa va gasiti pe altcineva.”, ii spun raspicat. Il ponegreste, il injura, il blestema si intr-un final, imi spune: “Adevarul e ca nu stiu sa traiesc fara el”. Si cand pleaca, stiu ca se intoarce la viata ei de calugarita, fara prietene.si la serile ei, singura in fata televizorului. Va barfi orice ruda de sex feminin si isi va improsca  rautate oriunde unde se va duce. As vrea sa o pot ajuta, dar nu vrea asta…Ar fi vrut doar sa ii confirm ce barbat bine a luat-o de nevasta. Momentan, un nene cu tricoul plesnindu-i peste burta, ca un dinte lipsa si chel.
Daca tu nu te pretuiesti, de ce ar face-o ceilalti?!. “Nu imi vine sa cred ca asemenea barbat ma vrea pe mine!”, imi marturiseste  cate o domnisoara cu fluturasi in stomac, zburdand de bucurie ca a dat norocul peste ea. Si mi-l urca pe print pe un piedestal imaginar si turuie cate o jumatate de ora cum a ales-o tocmai pe ea, cand el ar fi putut avea orice femeie. De ce sa ne mai miram ca lui i se urca la cap si are pretentia sa ii fie vesnic recunoscatoare ca i-a facut onoarea de a-i fi iubita?! Ca abia se sinchiseste sa ii remarce prezenta?!
Un bun amic de-al meu mi-a expus teoria lui: cu cat o femeie e mai puternica si ii arata unui barbat ca nu e sfarsitul lumii daca nu vor fi impreuna, cu atat el si-o va dori mai mult. “Relatiile nu incep niciodata pe picior de egalitate. Unul dintre parteneri alearga mai mult dupa celalalt. Si pe parcurs, unul dintre ei iubeste mai mult, iar celalalt mai putin. In functie de cine e VEDETA CUPLULUI se stabileste cine ofera mai mult si cine primeste mai putin.”
Au durat cativa ani ca sa fiu de acord cu vorbele lui . Si intr-adevar VEDETA CUPLULUI, indiferent de semnalele pe care i le da alesul, nu concepe ca nu mai e frumoasa sau speciala. Si daca azi, nu mai primeste flori, complimente si atentie, nici prin cap nu ii trece ca farmecul ei s-a dus pe apa sambetei. Vedeta cuplului nu il cicaleste pe celalalt ca o moara stricata. Iar daca sufera ca nu i se mai acorda importanta si celuilalt prea putin ii pasa, gaseste alti admiratori, care sa ii gadile orgoliul. Vedeta cuplului stie ca e la fel de fermecatoare ca intotdeauna.
O astfel de femeie se ingrijeste cu sfintenie de aspectul sau fizic. Nu se lasa coplesita de amaraciune, inghitind o caserola de inghetata. Continua sa mearga la coafor, sa se machieze, sa se dichiseasca. Face sport si isi varsa naduful pe aparatele de la sala.
O astfel de femeie nu zace pe canapea si plange ca el a iesit din nou cu baietii. Nu isi petrece seara bombardandu-l cu sms-uri “iubiiii, cand vii?!!”, telefoane de verificare si smiorcaieli. De ce sa ii demonstreze ca programul ei se invarte in jurul lui?! O astfel de femeie il rasplateste cu aceeasi moneda. Isi suna prietenele si isi petrece seara in compania lor. Nu acasa! Ci int-o cafenea populata.
O astfel de femeie nu ii cere ajutorul pentru orice fleac, dar ii povesteste cum s-a descurcat singura si cati barbati au fost dispusi sa o ajute. Asadar, el nu este indispensabil.
O astfel de femeie ii va “marturisi” iubitului ca are un admirator secret. Ca seful i-a spus cat e de frumoasa. Ca un coleg a invitat-o la masa. O astfel de femeie e in stare sa isi roage o prietena sa ii trimita flori acasa, fara sa mentioneze expeditorul. O astfel de femeie nu se va teme sa ii starneasca gelozia. Nu o vei auzi niciodata spunand “Cum sa fac asa ceva? Nu o sa mai aiba incredere in mine. Ma va acuza ca eu i-am dat adresa si vom avea scandal!”
O astfel de femeie e sigura pe ea, independenta si stie ca ea are As-ul in maneca. O astfel de femeie stie ca el ar innebuni doar la gandul ca l-ar putea parasi. Si il tine in suspans. Si ii serveste una calda si una rece. Si nu se jeneaza sa flirteze nevinovat ca sa se simta frumoasa.
O astfel de femeie nu-l ameninta zilnic ca daca el nu se va schimba, il va parasi. Calma, ii va explica de cateva ori ce o deranjeaza, iar daca dumnealui nu va face nimic in aceasta privinta, intr-o zi, fara sa il anunte, va disparea din viata lui.
Nu iti incrunta sprancenele. Te rog, nu imi spune ca tu nu crezi ca exista astfel de femei. Cunosc zeci de astfel de personaje feminine. Fericite. Pline de viata. Radiind. Proaspete, nu cu mutre acre. Relaxate si deloc invidioase. Si culmea, nici una dintre ele nu a ajuns la divort. Domnii au preferat sa isi imbunatateasca atitudinea decat sa fie lipsiti de iubirea lor. Capul sus! Sterge-ti lacrimile! Si tu poti fi VEDETA CUPLULUI!

Cum iti dai seama daca el e sufletul tau pereche?

Ma-ntreb cand ne oprim din cautare..cat mai trebuie sa experimentam ca sa ne saturam?
Eu nu stiu ce doare mai tare, sa fi mereu in cautare de un altul mai bun sau sa ramai langa el, cel potrivit sau cel nepotrivit. Cum iti dai seama ca el e? Ameteala primelor intalniri imi spune ca toti sunt potentiali parteneri de drum..langa toti visezi sa te trezesti in primele luni. Toti te poarta pe bratele incantarii si ale orgasmelor in primele luni de viata impreuna.
Si cum se face ca ne saturam atat de curand? De ce ne piere pofta de acelasi? M-am trezit cu aceeasi intrebare cu care am si adormit..
Ma gandesc puternic la ce-i in mine, la ce iese din mine si la ce se intoarce inapoi. Vreau sa ma asigur ca nu plec mai departe si de data asta…cum o fac? Oglinzile mele sunt ingrijorate de instabilitatea mea…imi vorbesc despre iubirea noastra, ma tin aproape de el si de mine. Nu stiu daca e un pacat sa-ti cantaresti emotiile dupa ce decizia de a ramane impreuna a fost luata. Viata mea este plina de intrebari, despre sine, despre celalalt. Nu dorm. Tu cum esti? Ai mai putine intrebari? Esti mai putin chinuita? Nici n-am cu cine sa vorbesc. Pentru restul e normal sa te opresti la varsta mea, m-a si intrebat o buna prietena, “cat crezi ca mai poti sa alegi? Vrei sa ajungi singura pe insula ta?”
Nu m-a speriat intrebarea, doar ea m-a inspaimantat si alte zeci de femei pe care le aud ca se plang de singuratate. “ Cel mai greu lucru este sa duci intreaga povara singura.”
“E ucigator sa suporti totul singura, sa-ti organizezi viata singura.”
Eu nu simt asta despre viata mea. Mie imi place ce si cum traiesc. Nu fug aproape niciodata de mine, chiar de traversez infernul. Raman cu mine, sa ma inteleg si-n forma mai putin luminoasa..de ce nu simt la fel ca restul? Imi lipseste o piesa din suflet? Poate.
Autonomia atrage irezistibil, mai ales cand naste multe satisfactii, cand ti-e bine cu ce ai construit, simti mai putin lipsa unui partener in viata ta. Si inca mai am multe de atins.
Studiez, scriu, calatoresc, iubesc, traiesc, ma misc cum simt in fiecare zi, libera. De ce sa ma simt vinovata ca nu simt mai mult? Nu vreau sa ma opresc din ce fac si asta presupune contact cu viata. Dar nici nu simt ca ar fi o chestiune de alegere, ori cariera ori viata. Asta nu e iubire. Sa ma pui sa aleg intre tine si pasiunea mea? Daca ai face-o sigur mi-ai usura munca. Dar nu o faci..ma lasi sa fiu eu, in continuare. Nu esti prost deloc. Stii ce ar urma.Imi respecti singuratatea si stilul de viata, de asta te si iubesc, de asta sunt langa tine dupa patru ani jumate de relatie.
Scrisul m-a ferit de multa singuratate, relatia noastra m-a si vindecat de fobia de a ramane singura, cu gandurile mele. Este multa emotie sub condei. Este multa liniste in camera dupa ce-ti inchei ideea, dupa ce-ti scrii povestea.Te ridici mai increzatoare, mai puternica, mai aproape de sufletul tau perfect. Eu iti multumesc ca mi-ai fost alaturi si-ti promit ca nu-ti raman datoare. Raman cu tine cand ti-e mai putin bine. Tot ce ai de facut este sa-mi spui despre ce vrei sa scriem..:-) Multumesc pentru toate mesajele tale! Te iubesc, mi-ai facut foarte mult bine!
De curand mi-am intalnit muza, Simona Catrina. Am intrat la Tango in redactie si m-a prezentat colegilor ei, “v-o prezint pe Andreea Papp, este scriitoare.” M-am simtit onorata.
Ea e o frumoasa, care nu se apreciaza. De asta o iubesc. E la fel ca mine, nici eu nu cred ca sunt o scriitoare, opera mea e modesta. Scriu cu emotie, cu zgomot, cu viata, atat.
Ma simt mica de fiecare data cand o citesc, sunt indragostita de felul cum aseaza cuvintele pe hartie, de relatia ce-o creeaza cu cititorul. Vreau sa cresc si eu mare.
Am timp sa ma simt scriitoare. Sa ma simt mare. Ce nevoie tampita avem, sa fim recunoscuti, admirati, iubiti de cat mai multa lume. Ce slabi suntem fara apreciere.
De asta facem atatea tampenii, ca sa fie culese de privirea trecatorilor..sa treci neobservat, asta da chin, ca o opera care nu e apreciata, autorul e sfasaiat de durere.
Ce suntem fara iubire, fara apreciere, fara adorare? Nimic? Am ajuns sa-mi fac si-o pagina de fan Andreea Papp pe facebook. Iti dai seama ce rau iubita am fost in copilarie?
Si iubirea ce-o am pentru oameni, pentru o alta viata, pentru miscarea Stilul Tau, tot din lipsuri vine..am gasit modalitatea perfecta pentru a-mi carpi sufletul, tu esti completarea mea, tu m-ai facut intreaga, mi-ai purificat sufletul. Fara ceilalti nu existam..nu ne multumim cu noi, chiar daca sustinem ca noi insine ne suntem suficienti. De ce cautam daca ne este bine cu noi? De ce alergam dupa un altul daca nu ne este teama de singuratate? De ce tremuram in fata privirii iubitului? De ce cautam sa dam un sens experientei noastre? De ce vrem sa ajungem la timp in locul potrivit? Ca sa ne intalnim cu noi, mi-e atat de clar. Suntem niste narcisici incurabili. Cum arat in oglinda ta?
Ce sa fac cu nevoia mea de a cunoaste alti barbati? Sa ma mint ca mi-e bine? Sa-l mint pe partenerul de langa mine? Ma simt traita de doua entitati, cea care cauta sa se cuibareasca la bratele unui barbat si cea care e mereu in cautare de un altul. Cautarea iubirii este caracterizata de ambivalenta numai la mine? Toti simtim la fel. Dar, doar unii au curaj sa exprime adevarul fiintei lor. Nu e normal sa spui ca-ti doresti si alti barbati, esti o stricata, nu-i asa? Te judeca familia, societatea, nu indraznesti nici macar sa iesi dintr-o relatie in care esti abuzata, ignorata, mintita, inselata, dar dintr-o relatie cu un tip atat de frumos cum e partenerul meu. Cum mi-am dat seama ca sunt altfel decat restul?
Cand am simtit cum prietenele si colegele mele ma judeca pentru felul cum traiesc, ca mai ies si cu alti barbati. Cand le-am simtit privirea acuzatoare, invidia si gelozia pe piele, atunci am stiut ca nimeni nu consuma energie ca sa il inteleaga pe un altul, pe nimeni nu intereseaza ce simti. Ceea ce faci se incadreaza in normele sociale? Nu? Esti o tarfa!
Nimeni nu se gandeste la tine fara sa gandeasca si la el inainte, daca comportamentul tau il afecteaza nu spera ca o sa ai parte de intelegere si sustinere. “Bine ca ea le are pe toate.” Cam asta simte o prietena daca tie ti-e bine. Cam asta ai de invatat despre natura umana. Invidia e un animal salbatec, pe care nu-l poti imblanzi niciodata.
“Eu ma dau de ceasul mortii sa seduc si sa pastrez un barbat si tie iti canta zece masculi serenade..nu e drept, nu e corect. Ce ai tu si-mi lipseste mie? “
De ce omul se gandeste mereu la ceea ce n-are, sau la ce are altul? De aici provine nefericirea multora..bucurati-va de ceeea ce aveti! Totul e atat de simplu, dar noi oamenii avem darul de a ne complica existenta atat de mult..
Ce aleg? Sa fiu fericita si judecata sau sa fiu inteleasa si nefericita?
Oamenii se grabesc sa judece ca sa nu fie ei insisi judecati. E mai usor sa lipesti o eticheta pe spatele cuiva decat sa gandesti de ce face ceea ce face. E mai usor sa aruncam judecati gratuite decat sa le acodam oamenilor sansa de a ne arata exact asa cum sunt cu adevarat.
“Nimeni nu e pretuit pentru ceea ce este, ci pentru ce spun altii despre el.” Shopenhauer

Pentru mine viata nu este un program deja stabilit. Refuz sa semnez fisa postului.
Eu nu traiesc bucuroasa respectand programul dictat de societate. Mie imi creeaz disconfort sa fac ceea ce nu simt, sa ma supun normelor si regulilor. Pe mine nu ma impaca “asa stau lucrurile de cand e lumea si pamantul” sau “asa a fost sa fie.”
“Lumea nu apartine decat celor puternici care pun in practica solutii radicale, nu celor slabi, cu jumatatile de masura.” Hitler
Da. Vreau sa gasesc drumul spre mine, sa ma inteleg cel mai bine cu mine si pe urma ma pot plimba si prin gradina altuia. Pana atunci am abtin de la “a alege pentru totdeauna.”
Fug de tipare si “morala” unora..asa stau lucrurile in viata, de ce nu te supui?
Nu vreau sa traiesc la xerox, nu ma intereseaza sa ocup un loc in frunte, ma intereseaza de ce simt, de ce traiesc, nu de ce-i normal si moral.
Ei sunt fericiti? Ei care au ales sa imbatraneasca langa un partener? Uitati-va la cei pe care-i cunoasteti, sunt fericiti cu alegerile lor? Mi-e sila de atata minciuna si falsitate. Impreuna de frica de a nu ramane singuri sau de a nu fi aratati cu degetul pe strada. Asta-i normalitatea? Cineva trebuie sa aiba ultimul cuvant, nu-i asa? Daca nu tu, atunci societatea. Sclavi, asta creeaza generoasa societate.
“La ce te poti astepta de la o lume in care aproape toti traiesc numai pentru ca sunt prea lasi sa se sinucida?”  Schopenhauer
Cunosc atatia care pozeaza in familia ideala, care nu sunt nici statornici, nici mai sinceri. Dar au o familie, au un statut, au o vacanta la mare, poate si una la munte, pe an. Au o “ordine” in viata, nu desartaciunea in care traiesc cei liberi si indragostiti de viata lor. Cati dintre acestia sfarsesc pe holurile tribunalelor? Putini.
Dar pe holurile spitalelor? Destui. Cati isi ineaca nefericirea in alcool si droguri? Multi, poate prea multi. Cati au amanta in vecini? Cei care n-au renuntat de tot la viata. Fiecare vrea sa traiasca bine. Cati traiesc asa cum vor? Te las pe tine sa raspunzi la aceasta intrebare…eu m-am saturat sa privesc la saracia vietii lor.
Sa-ti traiesti viata din plin e o actiune aspru pedepsita de cei dragi . Daca imparti cu ei fericirea ta, parca mai esti inteles si pe alocuri iertat. In schimb, daca traiesti fericirea in fiecare zi, esti urat, detestat, alungat de pe insula normalitatii. Acum intelegi de ce n-ai curaj sa iesi din filmul tau? Asta presupune sa ramai singura, fara aprobarea si acceptarea celorlalti. Esti tu in stare de asa ceva? Dar esti in stare sa-ti maimutaresti dragostea? Sa-ti barfesti prietenul? Sa-ti chinui dusmanul? Sa faci parada cu propria persoana in lume?
La aceste intrebari raspunsul e mai usor de gasit, da-ul iese natural din tine, doar asta face toata lumea, de dimineata pana seara. De ce a-i face tu altfel? De ce ai indrazni mai mult? De ce nu-ti privesti destinul in fata? Ce mai astepti ca sa te apuci de trait ?
Dupa vorba lui Petrarca am ajuns sa traiesc si eu, care zice cam asa, s-ar parea ca , mai mult decat altii, sunt invidiati mai ales aceia care se ridica prin singura puterea aripilor lor si se elibereaza din cusca in care ceilalti raman inchisi.
Asta s-a intamplat cu mine, s-a intors lumea intreaga impotriva calitatilor mele, cum de mi-am depasit conditia de sclava? Cum am ajuns atat de sus, intr-un timp asa scurt? Cum am indraznit sa ma prefer pe mine? Invidia este in firea omeneasca si am fost o ignoranta, pana nu demult, sa cred cu prostie ca cei apropiati mie se bucura de succesul meu.
“Cum sa ma bucur de tine si succesul tau cand eu am ramas identic si fara nimic?”
Dar, sentimentul de bucurie ce-l gusta unii cand te vad nefericita este cel mai negru scenariu posibil si cel mai raspandit. Asemenea oameni trebuiesc evitati, ocoliti, scosi din viata noastra.
Cum sa-l urasti pe cel ce poate, stie, detine, cucereste? Esti nebun? Eu o iubesc pe Simona Catrina, vreau sa fiu ca ea, vreau sa fur de la ea, vreau sa o cunosc si sa ma bucur de ea si a ei opera. Cum sa-i anulez calitatile, talentul, vocatia pentru scris?
Cat de prost trebuie sa fii sa musti mana care te hraneste? Foarte multi prosti defileaza pe scena vietii stapaniti de sentimentul invidiei. De asta spun, ca e ca un animal salbatec, care ataca pentru supravietuire. Dar pe animal eu il inteleg si iubesc, pe omul invidios il alung din preajma mea si-l dispretuiesc. Omul invidios e in stare de orice nebunie, nu gandeste, actioneaza din teama de a ramane in urma, singur si nefericit.
Am inceput sa enervez lumea cu voia buna, cu sanatatea mea, cu felul cum arat, cu barbatii care ma curteaza, cu caracterul meu nobil, cu generozitatea mea. Eu asa sunt, vesela, ies ca sa ma distrez, primesc oamenii cu un zambet si o imbratisare. Cat de sarac trebuie sa fii cu toti banii din lume daca n-ai pofta de viata, daca n-ai veselie in tine?
Dar, imi asum responsabilitatea de a trai as acum sunt, chiar daca asta presupune o oarecare insingurare. Mi-e teama de ce s-ar intampla cu mine, daca n-as actiona asa cum simt si sunt, nicidecum de ce as pierde fiind eu insami. Intelegi? Si ca sa fiu sincera pana la capat…iti spun ca n-o sa ramai singura niciodata, daca ai pofta de viata. Te parasesc prietenii din copilarie? Inseamna ca n-au suportat prea tare ce ai devenit si pentru asta nu trebuie sa suferi, doar sa-i privesti cu parere de rau, fiindca ei n-au cerut mai mult de la ei si viata.  Nu e vina ta ca vrei mult, ca reusesti tot ce-ti propui. Permite-ti sa alegi langa cine sa petreci timpul. Eu nu fac compromisuri vis a vis de cele mai importante lucruri din viata mea. Eu stiu cine sunt si cat merit, masura sta la mine in maini, nu la ei.  Eu sunt stapana vietii mele. Tu fa ce simti, draga mea, dar incepe sa te stapanesti, daca vrei ca  lumea sa fie a ta!
Sa ne intoarcem la ce ne intereaseaza si anume: Cand stii ca el e sufletul tau pereche?
Nu stii. Nu exista certitudini. E o loterie. Cat dureasca coregrafia iubirii nimeni nu stie.
Stiu ca te preocupa fiecare partida, fiindca investesti energie, iubire, pasiune, dar totul e un joc de noroc, pana la urma, cu toate testele de compatibilitate in mana. E absurd si inutil sa masori gradul de compatibilitate la inceput de relatie. In viata nimic nu-i stabil, permanent. Iubeste-l cat simti. Inlocuieste-l cand nu mai simti. Pana cand? Pana iti permiti.
Tineretea fara frumusete este atractiva dar frumusetea fara tinerete nu are sex-appeal, zicea Schopenhauer. Destul de trist..dar priveste la lume, cine cauta o batrana langa el?
Nu vezi ca esti parasita si inlocuita daca treci de 40 de ani? Toti alearga dupa tinerete.
Si e si normal. Eu nu ma supar. Dar cine ma obliga pe mine sa-l iau de bun pe el?
Cat imi permit, alerg..oricum rezultatul final al amorului este asigurarea speciei. Asta vrea viata de la noi..mai devreme, mai tarziu, important este sa platim pretul nasterii..sa intram in aceasta cursa pe care ne-o intinde natura. Nu destul suntem programati de natura, sa mai las si societaea sa ma ghideze? Nu pe mine!  Eu nu vreau sa ma planga nimeni.
Eu vreau sa-mi traiesc viata! Tu, ce alegi?

Cum sa oferi si sa primesti siguranta partenerului in relatia de cuplu

Fiecare dintre noi visam la o relatie de cuplu fericita. Il asteptam pe Fat-Frumos sau pe Zana cea Buna. Speram ca ei vor fi cei care ne vor umple inimile de iubire, ne vor face mereu mici atentii, cadouri, ca ne vor purta pe palme, ca ne vor duce pe culmile fericirii.
Femeile viseaza la buchete imense de fori aduse cu drag de cel iubit in fiecare zi, inele cu diamante ascunse in cutii de ciocolata si vacante de vis. Isi incanta existenta cu tot felul de vise, care mai de care mai nastrusnice.
Barbatii viseaza la o mama, vesnic disponibila pentru ei, la o femeie de casa, tot timpul de straja pentru dorintele lor, gospodina ideala, femeia desavarsita. In plus o zana, gata in orice moment sa se dezbrace de rolurile impuse pentru a-i satisface cele mai ascunse pofte sexuale.
Stim ce vrem, stim ce ne dorim. Le avem in mare parte pe toate, insa doar la inceputul unei relatii. Timpul isi pune amprenta asupra relatiei. Partenerii se schimba incet, si uita ce si-au dorit. Paradoxal uita si apoi uita ca au uitat.
Isi neglijeza relatia, partenerul, viata de cuplu.
Se trezesc departe de partener, departe de relatie, singuri si tristi. Brusc nu se mai simt iubiti, brusc nu mai iubesc. Nu se mai simt indragostiti si cel dee langa nu mai reprezinta mare lucru pentru ei.
A venit momentul sa repare, dar oare mai au ce?
Vor sa se reindragosteasca de partener, dar oare mai au de cine?
Vor o relatie implinita, dar mai pot face ceva pentru asta?

Cand ne doare ceva, primul lucru pe care il facem este ca mergem la medic. Luam tratament si organismul nostru se repara. Corpul se reface pentru ca se bazeaza pe programarea genetica. Celulele din corpul nostru detin toata informatia necesara pentru a functiona normal.
Uneori toate medicamentele nu mai pot vindeca o boala daca nu este descoperita la timp. In relatia de cuplu lucrurile ar fi foarte simple daca ar exista un cod genetic care sa o guverneze.
Cand in cuplu apar problemele partenerii pot ramane captivi chiar daca relatia nu le aduce satisfactii. Blocajele emotionale nu mai pot fi indepartate, perceptia asupra cauzelor problemelor sunt indescifrabile si cu toate acestea ei produc in continuare comportamente care nu le aduc beneficii si cu care sunt obisnuiti.
Suntem in criza…
Nu ne mai intelegem…
Nu mai rezist…
Nu ne mai iubim..
Ce avem de facut? Sa ne redefinim relatia, sa renuntam la comportamente care nu ne aduc beneficii inlocuindu-le cu altele mai eficiente.
In relatiile mele se intampla un lucru care pana la urma m-a pus pe ganduri. Am ajuns sa ma intreb, ce se intampla? Eu eram tot mai iubitoare, eram tot mai disponibila, cautam sa fiu tot mai atragatoare, cu fiecare zi tot mai gospodina si cu toate astea ceva nu mergea.
Si cu cat eu incercam sa fiu tot mai Zana pentru el, cu atat el se indeparta tot mai mult de mine. Acum vad foarte clar ce se intampla. Ceea ce facem eu nu era ceea ce avea el nevoie, ceea ce el isi dorea. Am uitat cu desavarsire de inceputul relatiei, de felul in care eu ma purtam atunci, de lucrurile pe care il le spuneam, de modul in care il admiram.
Dupa un timp am inceput sa ma port asa cum eu imi doream. Ceea ce imi placea mie nu mai era ceea ce el isi dorea. Ce eu consideram a fi dovada de iubire nu mai era pentru el. Dar sa fim sinceri, de multe ori facem ceea ce vrem noi pentru ca nu depunem foarte mult efort. Facem ce ne place noua pentru ca asta stim sa facem cel mai bine.
Cum aratam partenerului ca ne pasa de el?
Pentru a reinstala dragostea si bunavointa in cadrul cuplului este foarte important ca partenerii sa se angajeze in comportamente pline de iubire. Acest lucru va face sa simtim ca partenerul este mai aproape de noi.
Putem stabili zile in care dorim sa facem asta, intocmind o lista cu lucruri pe care paretenrul le poate face pentru noi, ce ne bucura, ce ne provoaca placere. Este foarte important sa comunicam deschis despre ceea ce dorim de la partener deoarece in acest fel partenerii renunta la parerea infantila ca celalalt ne poate citi gandurile.
In perioada de inceput a unei relatii acest lucru se intampla frecvent. Atunci credem ca stim ce isi doreste partenerul, insa pe parcursul relatiei  lucurile se schimba. Suntem persoane in continua schimbare, de aceea si nevoile sunt mereu in schimbare.
De exemplu am putea cere partenerului sa ne faca un masaj, sa ne aduca micul dejun la pat, sa primim flori sau un cadou. Astfel de comportamente pline de dragoste ni le putem acorda unul celuilalt indiferent de ceea ce simtim pentru celalalt.
Este un inceput pentru cei care doresc sa reinvie flacara dragostei in relatia de cuplu. Este indicat ca aceste comportamente sa se repete cel putin 7 zile, deoarece constituie un pas important si un inceput pentru cai care sunt interesati de o schimbare.
Al doilea lucru pe care il putem face este sa incepem sa ne putram cu partenerul la fel ca la inceputul relatiei. Chiar daca nu ne place idea, chiar daca simtim ca jucam teatru acest lucru ne poate ajuta sa trecem peste impas.
Chiar daca simtim ca suntem actori in propria piesa, nu trebuie sa uitam ca tot noi suntem regizorii.
In acesta etapa trebuie sa-i daruim partenerului cadouri sau comportamente care ii fac placere. Nu se tine cont de scor si nici nu oferim la schimb. Tot ceea ce facem pentru celalalt este neconditionat. Va ve-ti da seama ca sperantele incep sa apara si relatia voastra mai are inca sanse de a fi revitalizata.
Cu cat numarul comportamentelor care fac placere partenerului se vor inmulti chiar in mod arficial, cu atat ne vom simti mai iubiti si mai in siguranta.
Legatura emotionala se intensifica si se reinstaleaza starea de bine. In acest fel deschidem o poarta catre intimidate, lucru care este posibil doar in conditii de placere si siguranta.
De ce functioneaza astfel de comportamente?
Prin repetarea comportamentelor care produc placere partenerului creierul nostru incepe sa perceapa ca celalalt este un om care are grija de noi. Si pana la urma nu asta este ceea ce ne dorim? Pana la urma nu asta este ceea ce am visat? Partenerul nostru este din nou o sursa de placere pentru noi.
Care este motivul pentru care trebuie sa oferim neconditionat? Doarece acesta este singurul tip de dragoste pe care il percepe creierul nostru.
Nevoia de a primi cadouri isi are originea in copilarie, iar dragostea in acele vremuri nu avea pret.
Simtim nevoia sa fim iubiti si ingrijiti fara a fi nevoie sa oferim ceva in schimb, iar atunci cand partenerul ne ofera gesturi de afectiune, fara vreo legatura cu actiunile noastre, nevoia noastra de dragoste neconditionata pare a fi satisfacuta.
Un alt beneficiu el exercitiului este ca partenerii sa isi dea seama ca ce le face placere este produsul experientei lor de viata si ca poate fi foarte diferit de ceea ce le face placere partenerilor lor. Si spun asta pentru ca de cele mai multe ori avem grija de propriile nevoi atunci cand oferim celuilalt. Ceea ce oferim nu este poate ceea ce are el nevoie.
A face placere partenerului inseamna a face ceea ce el are nevoie nu ceea ce noi ne dorim.
Oferind regulat astfel de comportamente partenerului, climatul relatiei se imbunatateste si ranile incep incet sa se vindece. Nu doar ca vom incepe din nou sa ne simtim in siguranta, ci vindecam si ranile din copilarie, iar relatia se transforma intr-o relatie adulta, spatiu al dragostei si sigurantei de care avem nevoie fiecare dintre noi.
Cu timpul genul acesta de exercitiu isi poate pierde din farmec in cateva luni. De ce se intampla asta? Pentru ca un stimul care este repetat cu o regularitate previzibila isi pierde eficienta.
Majoritatea dintre noi ne oferim cadouri reciproc la ocazii speciale cum ar fi Craiunul, zilele de nastere si alte aniversari. Ele sunt foarte obisnuite pentru fiecare dintre noi.
Ne bucuram de  ele, insa nu reprezinta pentru noi o sursa de surpriza totala.
Pentru a aduce un plus de suspans relatiei putem incerca exercitiul cadourilor surpriza. Ele sunt gesturi de afectiune cerute de partener. Fac parte din categoria viselor si dorintelor partenerului.
De exemplu ne dorim foarte mult o excursie intr-un loc special  si primim acest cadou din partea partenerulii sau vedem ceva care ne place foarte mult intr-un magazin, iar a doua zi ne trezim cu el in fata ochilor.
Cum trecem peste blocaje?

Chiar daca ne dorim o relatie fericita, exercitiul mentionat poate fi intampinat de foarte multe ori cu rezistenta. Si spun asta pentru ca in cazul in care cei doi parteneri s-au tratat ani de zile ca pe niste dusmani se vor simti ciudat sa inceapa sa isi faca dintr-o data gesturi de trandrete si afectiune. Important este ca ei sa isi doreasca foarte mult, chiar daca li se va parea artificial si deplasat.
Modalitatea prin care cei care se afla in aceasta situatie o pot depasi este sa repete acest comportament suficient de des, iar in cele din urma el le va deveni familiar si sigur.
O alta sursa de rezistenta poate fi paradoxal, frica de placere. Cu toate ca fiecare dintre noi cautam fericirea, ne este frica de ea. De ce se intampla asta?
Cand eram copii traiam fara limite si bucuriile erau intense. Cu timpul aceasta vitalitate este limitata si redirectionata ca noi sa devenim fiinte sociale. Placerea ne era redusa, ne conformam normelor sociale. Pe masura ce aceste limite ne erau impuse, am inceput sa facem asocierea intre placere si durere.
Astfel daca aveam o anumita placere intr-un grad mai mare, eram ignorati, mustrati sau pedepsiti. La nivel inconstient acest stimul aducea cu sine frica de moarte.
Astfel ne-am limitat propria placere, astfel incat san e e reducem anxietatea, invatand ca este peroculos sa fii foarte viu. Placerea ne era limitata si din cauza asta simteam ca nu o meritam.
Ne simteam mai in siguranta sa credem ca nu o meritam decat sa ni se para ca parintii nostril erau incapabili sa raspunda nevoilor noastre sau ca ne diminuasera in mod voluntar fericirea. Treptat ne-am dezvoltat un refuz impotriva placerii.
In aceste fel ajungem sa cerem foarte greu sau sabotam eforturile partenerului de a ne indeplini dorintele. De exemplu, femeile isi doresc flori.
Daca cer acest lucru partenerului si acesta vine acasa cu buchetul de flori, ele in loc sa-i multumeasca, spun  ceva de genul “mi-ai adus flori pentru ca eu ti-am spus, si nu pentru ca tu consideri ca merit”. Si in acest fel anuleaza gestul partenerului, pe considerentul ca nu merita sa il primeasca.
Exista foarte multe persoane care au greutati in realizarea acestui exercitiu. Fie ca nu stiu sa ceara, fie ca le vine greu sa faca asta. Altii isi doresc sa coopereze insa nu se pot gandi la lucruri pe care ar dori ca partenerii sa le faca pentru ei.
Pentru ca in copilarie au avut parinti foarte autoritari si-au ridicat un scut pentru ca in acest fel isi pastrau sentimentul de autonomie fata de parinti. Pentru a se proteja si-au pastrat pentru ei gandurile si sentimentele. In timp ei isi ascund sentimentele si gandurile nu doar fata de parinti ci si fata de ei insisi.
Pentru a avea succes si pentru a disparea rezistentele care apar, exercitul trebuie urmat intocmai. Si chiar daca el provoada anxietate din ce in ce mai mare, el trebuie facut si mai agresiv decat inainte. Doar in acest fel creierul se poate ajusta la o realitate diferita.
Treptat cel care opune rezistenta va realiza ca daca isi impartaseste dorintele nu isi compromite independenta, iar teama de comportamente noi face loc placerii pe care acesta o stimuleaza si o asociaza cu viata.
Alianta intre cunoastere si schimbarea comportamentului este foarte puternica. Nu este suficient sa intelegem ranile din copilarie ale partenerului sau sa intelegem motivele pentru care suntem impreuna ca si cuplu. Nu este destul sa facem schimbari de comportament in relatie, fara a intelege care sunt motivele care stau la baza acestui comportament.
Ce conteaza este sa incercam sa cunoastem tot mai mult despre motivatiile inconstiente din spatele comportamentelor noastre si sa le folosim pentru a ne crea o relatie satisfacatoare.