Toti oamenii ajung la un moment dat sa faca lucrul asta mai putin ornorabil. De ce?!? O explicatie la indemana, convenabila si care ne-ar scoate cumva fata la lumina ar fi ca folosim barfa ca pe o supapa, atunci cand nu mai putem controla frustrarile si furiile interioare. Si ne lamentam si ii criticam pe ceilalti cand de fapt neputiinta si nestiinta noastra ne nemultumeste. Atata timp cat nu ranim ireversibil pe cineva, cand nu provocam o drama, cand nu facem un mare rau cuiva, mai treaca mearga. Dar cum putem stii asta cu siguranta atunci cand deschidem gura si varsam vrute si nevrute?!?
Cum putem stii ca persoana sau persoanele atinse vor fi capabile sa treaca cu vederea, sa uite si sa ierte asa ceva?!? Nu putem. Si cu toate astea, daca se mai iveste ocazia, mai tragem o barfa; ca ce mai conteaza una in plus pe langa toate celelalte?!
Barfim pe altii ca sa distragem atentia de la noi. Se pare ca atunci cand avem o pro blema suntem mai predispusi sa fim binevoitori si sfatosi cu altii; nimic ironic aici, pentru ca atragand atentia asupra problemelor altora nu facem decat sa ne detasam si sa le consideram pe ale noastre mai mici si, deci, mai usor de rezolvat. Probabil ca stii din proprie experienta deja: uneori, atunci cand te chinuiesti mai tare sa rezolvi o problema, e mai bine sa o privesti mai de la distanta. Barfa poate avea un astfel de efect. Asa se explica o parte din faptul ca e atat de „reconfortanta”.
Mai presus de toate, barfa ne face sa ne simtim superiori si ne da un sentiment de putere chiar daca e vorba doar de cateva momente si cuvinte.De exemplu, daca barfesti despre o persoana „fara stil”, e implicit ca tu si persoana cu care porti conversatia sunteti excluse din categoria asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu