“Femeile nu sunt niciodata multumite cu ceea ce au. Daca au sanii mici, vor sanii mari. Daca au sanii mari, vor sanii mici. Oare nu inteleg ca noi, barbatii ne indragostim fara sa tinem cont de marimea sau de forma sanilor lor? Nu conteaza daca au sanii rotunzi, feciorelnici, lasati sau fermi atata timp cat exista chimie?!”, comenta zilele trecute un amic. “Scuteste-ma, te rog, i-a replicat prietena noastra comuna. Stim foarte bine ca in realitate lucrurile stau cu totul altfel. Recunoaste! Un decolteu generos atrage privirile si starneste interesul. Altfel cum imi explici ca dintre doua fete, aflate de exemplu la aceeasi masa, barbatul va acorda mai intai atentie celei cu bustul mai plin?”. “Initial, a replicat el hotarat. Nu este suficient sa ai o cupa in plus la sutien ca sa tii un barbat langa tine. Probabil ca, daca dragele de ele ar intelege cum functionam noi, nu ar mai indura chinurile groaznice ale unei mariri de sani.”
Ei bine, am si eu ceva de adaugat. Am remarcat ca o femeie cu sanii mari rar trece neobservata. Am surprins nenumarati barbati dandu-si coate, facandu-si semne-mai mult sau mai putin discrete-la aparitia unei domnisoare voluptoase. Fie ca iubitele/sotiile lor aveau sanii mici, fie ca puteau concura fara probleme cu formele apetisante ale celei vizate, ei erau la fel de fascinati de priveliste.NOUTATEA! Asta nu trebuie sa te sperie. Nu e cazul sa dai fuga la medicul estetician. Nu, nu te mai plange ca nu te iubeste. Ca nu te respecta. Ca e un nesimtit. Barbatii sunt vizuali. Un push-up iscusit il atrage la fel de mult ca niste sani mari. Nu ii pasa de marimea reala. Ci de ceea ce vede el in momentul in care si-a fixat privirea asupra ta.
Imi amintesc ca odata, intr-o camera de hotel, o prietena a facut o criza de isterie pentru ca ea nu are sani. Pentru ca alesul inimii sale nu rata nicio ocazie de a o tachina si de a-i reaminti cat de zgarcita fusese natura in cazul ei. El i-a strigat ca e nebuna. Daca stau sa ma gandesc insa mai bine, el o innebunise cu pretentiile lui absurde. Scumpule, daca nu iti place o femeie, nu incerca sa o schimbi. Cauta-ti alta.( si reciproca este valabila). Cu mintea intunecata de o mare iubire, prietena mea, de indata ce s-a intors din vacanta, si-a marit sanii. Asta nu i-a salvat insa relatia. In plus, noua imagine nu o flata. Se simtise mai bine in pielea ei, inainte. Acum, se gasea vulgara, ciudata. DAR asa se intampla de fiecare data cand il iubesti pe EL, mai mult decat te iubesti pe tine.
Sunt de acord ca trebuie sa tinem cont de parerile sexului opus. Ca trebuie sa ne imbracam, dupa cum ii place unui mascul, nu dupa gusturile unei dudui fashion victim. Ca trebuie sa intelegem ca lor le plac femeile tonifiate, nu doar piele si os, cum pledeaza sustinatoarele marimii zero. La urma urma, vrem sa cucerim barbati, nu femei, nu-i asa? Si este absolut normal sa vrem sa fim frumoase, fabuloase, divine..Dar asta in primul rand pentru noi si apoi, pentru dumnealor. Cand fizicul nostru se raporteaza doar la dorintele lor, uitam cine suntem. Ne pierdem identitatea si pentru ca nu ne mai regasim, nu mai avem incredere in noi. Devenim frustrate, rautacioase, derutate!
Priveste-te in oglinda. Te complexeaza sanii tai? Sunt intr-adevar prea mici? Esti plata ca o scandura? Te deranjeaza cu adevarat sau pur si simplu, te gandesti ca o marime in plus ti-ar asigura succesul in randul domnilor? Te-ai saturat sa iti maltratezi sanii cu push-up-uri dureroase sau doar te roade invidia ca vreo prietena- mai curajoasa, mai bogata, mai norocoasa-a trecut pe la estetician si acum, totul ii merge de minune?! Crezi ca te va iubi mai mult, ca vei reaprinde flacara pasiunii sau pur si simplu, ai nevoie de operatie pentru tine, pentru psihicul tau? Te regasesti in tiparul femeii ingenuee sau esti mai degraba o femme fatale? Hotaraste-te mai intai cine esti tu si abia dupa aceea, alege sa apelezi la ajutorul chirurgului.
Eu mi-am marit sanii si iti spun sincer ca viata mea nu s-a schimbat cu nimic, dupa operatie. Am fost si sunt aceeasi persoana. Desi, recunosc ca acum, am mai multa incredere in mine si sunt mai multumita de trupul meu, de armonia restabilita a trasaturilor mele fizice. Nu am luat aceasta decizie pentru ca viata mea sentimentala era un esec. Dimpotriva, aveam o relatie serioasa, eram fericita, iar el ma iubea nebuneste. Ne-am certat ingrozitor cand i-am marturisit ca imi stransesem bani si ca intentionam sa-mi fac o schimbare. “Eu te iubesc asa cum esti tu. Nu te vreau altfel. Nu vreau sa fii ca toate fufele astea din plastic care se perinda prin capitala. Tu esti altfel!”, s-a chinuit in zadar sa imi explice, printre strigate furioase. Ar fi putut sa ma sustina, sa imi fie aproape, sa imi respecte hotararea, sa ma asculte. Si asa poate ar fi izbutit sa imi smulga o explicatie, o marturisire. Daca nu s-ar fi infuriat, as fi capatat curaj si i-as fi marturisit ca toata increderea pe care o aveam in mine se prabusea cand venea vorba de sani. Eram complexata!
In adolescenta, am fost plecata intr-o tabara de creatie in Franta. Aveam 17 ani, dar nu eram nici pe departe la fel de precoce precum fetele de aceeasi varsta cu mine, pe care le-am intalnit acolo. Eram preocupata de literatura, nu de erotism. Nu aveam experienta in domeniu. Nu stiam trucuri de agatat. Nu ma machiam. S-a intamplat insa sa imi placa extrem de mult un baiat. Vorbeam pana tarziu in fata focului de tabara si paradoxal, el-nu profesorii mei-a reusit sa ma convinga sa imi citesc creatia cu voce tare, in fata tuturor. Aveam sa descopar ca el nu nutrea aceleasi sentimente fata de mine, ci i se aprinsesera calcaiele dupa colega mea-o bruneta mai grasuta, cu sani plini. M-am simtit datoare sa o anunt. Baiatul era prea timid sa ii marturiseasca personal. “Normal ca ma vrea. Eu sunt singura care arata a femeie de aici”, s-a umflat in pene.
In cazul meu, operatia mi-a sporit feminitatea. Am avut de infruntat in schimb multe comentarii si reactii care mai de care mai diferite. “Am citit ca multe paciente pot face cancer, dupa o astfel de operatie. Sper sa nu ti se intample asa ceva. Doamne, si la cate complicatii te-ai expus!”, s-a aratat ingrijorata o amica, la putin timp dupa externare. In plus, mai mult de jumatate dintre cele care m-au vizitat nu m-au intrebat cum ma simt, daca ma doare, daca am nevoie de ceva. Ardeau doar de nerabdare sa vada rezultatul operatiei. “Esti sigura ca ai luat decizia corecta? Barbatilor nu le place sa fii falsa?”, s-a mai preocupat inca una de viitorul meu.
Doar un ochi atent si experimentat, poate ghici implantul. Am ales o masura care sa mi se potriveasca. Nu am exagerat. Nu m-am vrut starleta porno. Am ales cel mai bun chirurg, dupa indelungi cercetari. M-am informat asupra riscurilor si am ascultat sfaturile esticianului. Am purtat bustiera, nu am ridicat greutati, nu mi-am ridicat bratele deasupra capului etc .Iar cine spune ca sanii mariti cu ajutorul bisturiului nu sunt placuti la atingere, minte. Sau poate ca doctorul care a efectuat interventia, nu a fost tocmai cel mai bun!
CU SAU FARA DECOLTEU?
Dupa operatie, am plecat euforica la shopping. Mi-am achizitionat tricouri, bluze, rochii-toate decoltate si mulate. Bineinteles, mi-am atras mania si invidia altor femei, deranjate ca ma aflam in centrul atentiei. Experienta m-a invatat insa ca daca vrei sa socializezi, fara dificultati , daca vrei sa fii luata in serios, este de preferat sa nu accentuezi atat de mult decolteul.
Stiu ca vrei sa te lauzi, sa te dai mare-asta e primul impuls. Exact la fel mi s-a intamplat si mie. Totusi, dupa ce m-am obisnuit cu schimbarea, m-am intors la hainele mai largi, la camasi cu nasturi incheiati. Nu port decolteu decat daca il am alaturi pe iubitul meu. In rest, ma abtin sa defilez cu sanii “dezgoliti”-dovada ca nu am iesit la “vanatoare” si nu ma prezint ca o amenintare fatisa. Atata timp cat sunt implicata intr-o relatie, nu vad rostul de atrage si mai mult atentia- mai ales ca sunt genul de femeie, pe care-scuzati-mi lipsa de modestie- nu ai cum sa nu o remarci. Nu ma cred superioara nici unei altei femei, doar pentru ca am sanii mai mari. Nu le fac nici macar pe cele mai frustrate sa se simta prost. Nu ar fi corect.
Alege decolteul in functie de eveniment, situatie, locatie. Din punctul meu de vedere, e lipsa de respect sa apari singura la o cina, unde majoritatea femeilor sunt insotite, imbracata extravagant. Vei fi mult mai apreciata daca vei fi decenta!
Daca ai iesit la o cafenea sau in club cu alte prietene “single”, sunt de acord ca nu are sens sa te costumezi intr-o maicuta. Tine insa minte. Cu cat vei fi imbracata mai sumar, cu atat vei fi perceputa mai superficiala, mai usor de avut-din ceea ce spun EI. Asigura-te ca ai si alte “arme” la tine, capabile sa-i schimbe rapid parerea, pe care si-o face dumnealui despre tine, la prima vedere.
Nonconformistele se vor revolta, presimt. “Ma imbrac cum vreau eu. Ce-mi pasa mie ce cred ceilalti despre mine?”. Sa iti pese, draga mea. Nu zic sa iti organizezi viata in functie de ceea ce vor/gandesc/pretind altii, dar de ce sa nu fii sireata?! In lumea asta, daca vrei sa ai success, relatiile sociale conteaza mai mult decat marimea sanilor. Barbatii te pot ajuta sa urci pe scara sociala, insa, de multe ori femeile iti hotarasc soarta. Think about it!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu