Jurnalul unei dependente

Iubire sau dependenţă?

Cum să recunoşti iubirea?

I-ai scris lui Moş Crăciun?

Eu i-am scris şi de data asta să-mi aducă iubirea în dar.

Şi adulţii visează, speră, se roagă, cerşesc, aşteaptă ca Moşul să vină.

Şi copiii aşteaptă jucării, dulciuri şi alte bucurii.

Şi bătrânii aşteaptă ca Moşul să le aducă sănătate şi mulţi nepoţi.

Fiecare aşteaptă ca magia sărbătorilor să le umple casele cu iubire, sănătate şi succese.

Dacă aş avea pe cineva…

Dacă el s-ar schimba, atunci….

Dacă el ar avea mai mult timp, atunci…

După ce copiii vor creşte….

Dacă aş putea să-l iubesc mai mult, atunci….

La anul, lucrurile vor sta mai bine.

După ce o să plece, voi fi fericită.

Ceva trebuie să se întâmple, simt asta.

O să se sature de umblat, băut şi alte distracţii, şi-atunci…

Ce bine ar fi dacă s-ar schimba mai repede, am putea fi fericiţi.

El are probleme, nu eu.

Dacă m-aş fi străduit mai mult, nu m-ar fi părăsit.

De ce ai încă impresia greşită, falsă că, celălalt e responsabil de nefericirea ta, păpuşa mea, care crezi în magie, în miracole?

Cum să mă iubesc mai mult ca să întâlnesc marea iubire?

Aşteptare şi iluzii

Faptul că te refugiezi în muncă, tutun, alcool, e un semn evident de neiubire de sine.

Faptul că fugi de tine, în acţiuni de salvare, e un alt semn de neiubire de sine.

Faptul că-i acuzi şi îi critici pe ceilalţi e un alt semn de neiubire de sine.

Nu-i adevărat!!!

Eu sunt ok, el e problema.

Eu m-am împăcat cu trecutul, nu mă mai urăsc.

Eu m-am schimbat atât de mult, el a rămas la fel.

Eu am dat totul, el doar a profitat.

Eu sunt bună, el e rău.

Am o prietenă care are aproape 40 de ani şi e singură. Care crezi că e visul ei cel mare?

Să fie liberă şi independentă?

Să se mărite?

Ai ghicit, vrea să se mărite, să trăiască marea iubire.

Şi te-ntrebi cum de e singură, aşa-i?

Pentru că n-a întâlnit persoana potrivită, sau mai bine zis, persoana cu care se potriveşte cel mai bine, e puţin însurat, de vreo 20 de ani.

Ce zice ea…

Mă iubeşte! E leşinat după mine!! Nu poate trăi fără mine!

Ce zice el…

Nimic. Nicio promisiune. Nicio floare, niciun parfum, niciun plan comun.

Eşti nebună, cât ai de gând să-l mai aştepţi?

Nu pot iubi pe altcineva, nu-mi place de nimeni, nu există bărbaţi în oraşul ăsta.

Omul e însurat şi nu dă semne de despărţire, de 3 ani jumate eşti în situaţia asta. Trezeşte-te, în fiecare noapte doarme lângă nevasta sa, ce nu-nţelegi?

Copiii sunt prea mici, s-a obişnuit, n-are prea mult curaj, aşteaptă momentul potrivit ca să vină la mine. Ştiu sigur că lângă el voi îmbătrânii. E clar, altfel aş fi întâlnit pe altcineva şi nu l-aş mai fi aşteptat. Dar, ăsta e semn de la divinitate că mi-e sortit. Mi-am ghicit şi în tarot, el e, am al şaselea simţ, intuiţia nu mă înşeală niciodată.

Există un destin şi se pare că el e cel favorit, n-am ce face, şi eu aş vrea să iubesc pe altcineva, dar pe cine?

Te aşteaptă încă un Crăciun singură şi depresată, şi anul trecut ţi-ai jurat că n-o să mai fi în situaţia asta. Ce destin trist, ce viaţă ciudată. Din toţi bărbaţii l-ai ales tocmai pe el. Wow. El era singurul de iubit dintre toţi posesorii de testosteron. Al naibii selecţie..

M-am săturat să fiu singură, m-am săturat să mă descurc singură, am nevoie de un bărbat, de un sprijin, de o vorbă bună, de o încurajare, de un umăr pe care să plâng.

M-am săturat să mă trezesc singură, să petrec sărbătorile singură, să particip la evenimente singură, ce am, sunt blestemată? Ce-mi lipseşte? Am dat totul, la toată lumea şi ce-am primit în schimb? Nimic!! mi-am pus sufletul pe tavă, sunt fidelă, sunt prezentă, sunt un suport pentru toată lumea, şi eu, viaţa mea, unde e? nicăieri! m-am săturat! Nu mai vreau să sufăr! Vreau să fiu fericită! Cer prea mult?

Nu plânge! Şi Crăciunul ăsta trece, următorul va fi la fel! :-)

Mi se rupe sufletul, prietena mea e o persoană minunată, generoasă, bună, blândă, specială. Draga de ea, nu-nţelege că a luat-o exact pe drumul mamei ei.

Femeia singură şi independentă. S-a luptat o viaţă singură, a crescut-o într-un glob de cristal şi-acum plânge pentru “neşansa” fiicei sale. De ce sufletele perfecte au parte de drame? De ce n-are noroc fiica mea? De ce păşeşte pe urmele mele? De ce trăieşte acelaşi trist destin?!

Fiindcă aşa ai educat-o, eşti unică şi specială, eşti cea mai bună, n-ai nevoie de nimeni şi nimic în viaţă, îţi face mama toate poftele, îţi aduce cafeaua şi ţigările la micul dejun. Te lasă să vizezi încă la prinţi şi prinţese până la următoarea aniversare de 40 de ani.

Să aibă fata ce-i mai bun! Frumoasa lui mama!

Uite ce blestem a picat pe noi, Dumnezeu, posturi, canoane, şi ce-or mai fi, toate le-au încercat şi nimic, fata e tot singură şi nefericită, ca şi mama.

Acum nu e timp de analiză, e timp de trăit.

Cum?

Rupe pagina, ia-o de la capăt, urgent, dacă vrei ca următorul Crăciun să-l petreci lângă un el, disponibil, atent, iubitor, prezent.

Ai un an să-ţi schimbi credinţele, valorile şi obiceiurile proaste care nu te-au adus, aici, nicăieri, pe insula suferinţei.

Cum aşa?

Dacă nu te apuci să-ţi faci temele, să te scuturi de resentimente şi amintiri dureroase, dacă nu îmbrăţişezi un nou stil de viaţă, te aşteaptă o călătorie tristă şi întunecată

Şi eu mi-am dorit să fiu independentă, o femeie de succes, liberă, să explorez, să călătoresc şi asta am ajuns, asta fac, trăiesc între două avioane, trăiesc ce-am visat să fac . Ai grijă ce-ţi doreşti pentru că ţi se întâmplă.

Dar şi eu mi-am dorit un soţ, copii, familie, ca şi tine. Eu de ce nu mi-am îndeplinit visul?

Pentru că avem o minte conştientă şi una inconştientă, pentru că, facem alegeri conştiente şi alegeri inconştiente, şi pentru că alegem să nu fim conştienţi de anumite alegeri, ca în exemplele ce urmează:

Vrei să fii independentă financiar, şi tu cheltui mai mult decât câştigi, eşti plină de datorii.

Vrei să te măriţi şi iubeşti un bărbat însurat?

Vrei familie şi copii şi-ţi alegi parteneri cu 10 ani mai tineri decât tine?

Vrei să slăbeşti 5 kg şi mănânci pizza la fiecare prânz şi cină?

Înţelegi unde greşeşti?

Viaţa ta reflectă alegerile tale interioare.

Că eşti conştientă sau nu, creezi exact lucrurile de care eşti ataşată, atragi ceea ce gândeşti în viaţă.

Şi-atunci cum se face că de fiecare dată trăieşti aceeaşi dramă?

Dacă tu eşti ok, cum de nu trăieşti ce-ţi doreşti?

Dacă tu te iubeşti cum de atragi bărbaţi care nu sunt prezenţi?

Dacă tu te-ai împăcat cu trecutul, de ce eşti blocată într-o relaţie fără sens?

M-am săturat să fiu singură în această relaţie. De asta am plecat. Dacă rămâneam muream. Nu era prezent niciodată, doar în pat, noaptea, şi nici atunci prea des. S-a schimbat. L-am urât. L-am acuzat. Ai pe altcineva? Eşti gay? Eşti drogat? De ce m-ai băgat în viaţa ta dacă n-ai nevoie de mine, dacă nu petreci timp cu mine? Te iubesc!, îmi răspundea. Mă iubeşti când te îndepărtezi? Nu-nţeleg! Cum înţelegi tu iubirea? Eu altfel o înţeleg. Eşti nebun? Eu sunt a ta, vin în întâmpinarea ta, te ador, te iubesc!!!

Mă iubeşti şi mă respingi?

Eşti un ipocrit, vrei să te distrezi şi să mă păstrezi şi pe mine, nu eşti prost deloc.

M-am săturat de singurătatea asta în doi, ori faci ceva, ori te părăsesc.

Merit mai mult de atât, nu am de gând să-mi irosesc viaţa.

Ar trebui să ştii ce-mi place, nu trebuie să fii magician ca să-mi satisfaci nevoile, şi totuşi nu o faci. Ce-i cu tine, omule?? Nu-ţi pasă? Nu mă mai iubeşti?

Şi ce-am făcut? L-am părăsit? M-am obişnuit cu lipsa iubirii?

L-am provocat, inconştient, prin comportamentul meu cotidian să mă părăsească pentru alta. A plecat cu ea, m-a lăsat pe mine, cea cu care îşi făcuse planuri de casă, de copii.

Doamne, m-a părăsit! Îmi vine să mor de durere, cu ce-am greşit să merit una ca asta?

Durere, frustrare, suferinţă, şi sentimente de inferioritate. E mai bună decât mine?

Ce a găsit la ea şi n-a găsit la mine?

M-a minţit în acest timp, ăsta e modelul său feminin?

Nu merit mai mult, am eşuat, l-am pierdut, nu sunt bună de nimic!!!

Eu l-am alungat, l-am avut lângă mine şi n-am ştiut să-l păstrez, nu l-am meritat, altfel ar fi rămas, dar nu s-a întâmplat aşa, n-am avut cu ce să-l reţin, îmi lipseşte ceva, nu sunt bună, nu valorez nimic şi n-o să realizez nimic în viaţă, aşa cum mama mi-a spus-o.

Iubirea nu există. Bărbaţii te folosesc şi te lasă, pleacă mai departe spre următoarea cucerire, se plictisesc şi te înlocuiesc, asta e perversa natură a bărbatului.

Şi-mi jur că n-am să mai iubesc niciodată! Blestem bărbaţii şi-nvăţ repede să-i urăsc.

De acum încolo, eu sunt cea care o să le calce sufletul în picioare.

Şi aşa s-a întâmplat cu următoarele mele relaţii de “iubire”.

Înainte ca ei să realizeze erau gata răniţi, înlăcrimaţi şi înlocuiţi, părăsiţi fără răspuns.

Eu mi-am pus inima pe tavă odată…şi am sângerat, acum e rândul tău, fraiere să plăteşti pentru rănile trecutului meu. Când suferi, eu înving trecutul dureros şi pot să trăiesc satisfăcută ziua de mâine.

Şi uite cum mitul inconştient despre iubire mi-a sabotat viaţa.

Uite cum alegerile inconştiente m-au muşcat de fund, mi-am zis că bărbaţii sunt porci, că te folosesc şi te părăsesc, asta am atras în viaţă, bărbaţi însuraţi, complicaţi, adictivi, abuzivi ca să-mi realizez profeţia, cum că, toţi sunt la fel de infideli şi ticăloşi.

Am rămas fără el, fără fericire, fără iubire, fiindcă în adâncul fiinţei mele am crezut întotdeauna că iubirea înseamnă suferinţă şi nimic mai mult. Asta am văzut de mică, asta am trăit în casă, aşa s-au “iubit” părinţii mei şi aşa iubesc şi eu, acum la maturitate.

Acum sunt singură, aşa cum mama a fost toată viaţa.

Sunt nefericită! Nu vreau să fiu ca mama mea!!! Vreau să am o familie, copii, fericire, iubire, afecţiune, vase de spălat, onomastice de organizat, cine de pregătit, iubire de dat.

Şi tocmai modelul ei l-am preluat, mi-am jucat rolul cu măiestrie, i-am alungat pe toţi din viaţa mea, ca să-mi dovedesc că bărbaţii vin şi pleacă, întotdeauna.

M-am săturat să fiu singură! Vreau pe cineva în viaţa mea! Vreau un bărbat care să rămână! Vreau o viaţă de cuplu!

Şi dialogul ăsta a durat vreo 3 ani..câtă forţă şi hotărâre conţineau cuvintele mele..

Iubirea adictivă are la baza teama

Teama de a fi părăsit

Teama de a fi respins

Teama de a pierde controlul

Teama de suferinţă

Teama de a se pierde pe sine, sau viaţa.

Miturile inconştiente despre iubire, despre bărbaţi, despre sine, despre ceilalţi, despre viaţă, interferează cu satisfacerea nevoilor în întâlnirea cu celălalt, cu viaţa.

Iubeşte-mă, adu-mi dovezi de atenţie şi iubire, răspunde-mi, altfel mor.

Dacă mă iubeşti renunţi la ceilalţi, la pasiuni pentru mine.

Care sunt credinţele tale despre iubire?

Sacrificiu de sine, suferinţă?

De mică ai învăţat acest limbaj al iubirii?

Dacă răspunsul este da, în sfârşit ai să înţelegi de ce el te-a părăsit de atâtea ori, ai să-nţelegi de ce visul tău de a fi mireasă nu s-a împlinit până acum, chiar dacă susţii că e singura ta dorinţă.

Vrei să trăieşti iubirea matură, te-ai săturat să o cauţi în dex, în articole, în cărţi, în materiale de specialitate?

Atunci începe cu iubirea de sine, draga mea.

Priveşte-te ca pe un copil, care are nevoie de îmbrăţişări, de atenţie, de afecţiune. Chiar pune la vedere o poză cu tine, de când erai bebeluş şi comportă-te ca un părinte iubitor.

Dăruieşte-ţi tot ce ţi-a lipsit în viaţă. Ai grijă de tine. Vorbeşte cu copilul din tine, spunându-i ceea ce trebuie să audă pentru a ajunge la iubirea de sine, la autonomie şi la intimitate.

Îţi spun din proprie experienţă că celălalt nu o să-ţi umple golul ce-l simţi, oricât de generos şi iubitor ar fi. Nu aştepta să trăieşti drama mea. Învaţă că fără să te iubeşti nu vei simţi iubirea, oricâţi parteneri vei schimba.

Motto-ul meu era, următorul, vă rog…

Şi lângă fiecare am trăit acelaşi gol, acelaşi vid apăsător, sufocant.

Fuga nu e o rezolvare, nu e condamnare la nefericire permanentă. Asta există, şi e tot o alegere.

Alegem în fiecare secundă să facem sau să nu facem ceva.

Alegem să ne trezim cu zâmbetul pe buze sau cu faţa la cearşaf.

Alegem să mâncăm cereale cu iaurt sau o cola şi-un kebab.

Alegem să fim fericiţi, sau să suferim, chiar dacă o faci inconştient, fiindcă undeva în trecut ai suferit al naibii de tare şi de mult, şi ai învăţat de prea mică că suferinţa e un trai, o existenţă pe care o împarţi cu ceilalţi. Pe naiba!!!! Blestemate zile în care mama şi tata se omorau în faţa ta, păcătoase sfaturi ca ”n-o să ajungi niciunde, oamenii sunt răi, viaţa e grea!!” Gura!! Educatori fără cunoştinţe şi speranţă de mai bine. Dacă tu ai suferit nu înseamnă că şi ceilalţi trebuie să sufere. Îţi înţelegem durerea, tristeţea, golul ce-l simţi, dar te implorăm să taci. Gura!!!! Nu ne mai răpiţi identitatea, personalitatea, speranţa, visul!!!

Se zice că visul mută munţii din loc. Şi aşa este, mie mi-a dat putere să mă ridic din pat, mi-a dat putere să renunţ la alcool şi droguri, mi-a dat putere să mă împac cu un trecut traumatizant, mi-a dat putere să aleg obiceiuri sănătoase, creative, mi-a dat putere să zâmbesc, mi-a dat putere să merg înainte. Visul mi-a dat o viaţă!

Mulţumesc viaţă!

Acum, te invit să închizi ochii, să respiri adânc. Trage aer în piept, numără până la patru, dă-l afară. Repetă operaţia de 5 ori.

Când expiri, ieşi din starea de tensiune, de disconfort în care te afli pentru a te relaxa cu adevărat, şi cu fiecare inspiraţie te simţi din ce în ce mai relaxat.

Acum, imaginează-ţi că în faţa ta e un ecran de cinematograf şi un videorecorder. Există două benzi. Prima începe să se deruleze acum. Eşti tu, aşa cum vei arăta peste 5 ani, înainte de a schimba ceva în relaţia ta. Pe viitor vor persista aceleaşi probleme care te chinuie şi acum. Nu te grăbi să asimilezi acele imagini cu ochii minţii. Priveşte cum arată, apoi fă o pauză. Studiază atent, modul în care te raportezi la tine, la ceilalţi, la viaţă. Observă cine e prezent şi cine e absent din viaţa ta. Examinează starea de sănătate a inimii, a plămânilor, a organelor sexuale, a creierului, a stomacului, a arterelor, a muşchilor. Atâta timp cât, în relaţia pe care o ai problema persistă, cum se simte corpul tău?

Ce-ţi vine în minte?

Ce simţi când vezi aceste imagini?

Acum, lasă deoparte această scenă şi închipuie-ţi că priveşti a doua bandă, complet diferită. Ceea ce vizionezi se întâmplă tot peste 5 ani, dar de data aceasta, lucrurile s-au schimbat. Viaţa şi relaţia ta stau sub semnul armoniei şi fericirii. Ai modificat credinţele restrictive, limitative formate în copilărie, care te-au împiedicat să iubeşti aşa cum ţi-ai dorit. Nu te grăbi să laşi imaginea să se formeze în mintea ta. Din nou, observă cu atenţie cum arăţi şi ce sentimente şi gânduri ai faţă de tine însuţi, de ceilalţi, de viaţă.

Ce faci cu viaţa ta?

Cine este şi cine nu este prezent?

Examinează-ţi din nou corpul şi starea de sănătate.

Cum te simţi acum, când lucrurile merg bine pentru tine?

Revăzând cu ochii minţii această scenă, ce simţi şi ce gânduri îţi evocă?

Imaginile pe care le creezi, conştient sau inconştient, contribuie la realitatea ta viitoare.

Devii ceea ce crezi că eşti!

Te iubeşti?

Dacă eşti genul-dependentă- te identifici cu primul set de imagini. Ele ţi-au afectat pe nesimţite trăirile, opţiunile, acţiunile.

Dacă doreşti ca imaginile din a doua bandă să prevaleze în viaţa ta, trebuie să meditezi asupra lor cu toată convingerea. Recrează-le mental de mai multe ori pe zi, până când ţi se întipăresc în minte. De aici, vor fi transmise către toate părţile corpului tău.

Examinează cu atenţie al doilea set de imagini, cu cât te concentrezi mai mult asupra imaginilor pozitive, cu atât mai repede vechile imagini se vor estompa şi vor avea o influenţă mai mică asupra viitorului tău.

Vizualizează, visează cu ochii deschişi, aşa cum o făceai când erai mică.

Poţi trăi ceea ce visezi!

Meriţi totul de la viaţă!

Eşti o fiinţă minunată!

Te iubesc!

Mai rămâne să te iubeşti şi tu…