In prima parte a acestei teme am descris un scenariu posibil de a ajunge la a avea manifestari ale sindromului de burnout.
Poate ati considerat ca a fost exagerat: nu trebuie sa ni se intample tuturor, mai ales daca deja avem un stil de viata sanatos, echilibrat, suntem persoane optimiste, cu un bun management al timpului si fara obiceiuri alimentare sau de somn neadecvate. De asemenea, persoanele care indeplinesc caracteristicile de mai sus nu sunt predispuse la sindromul de burnout.
Sau da? Este important sa intelegem ca nu este o predispozitie genetica de a avea acest sindrom, ci este mai degraba o “boala moderna / postmoderna” care este relationata cu locul de munca si constrangerile sociale la care suntem supusi si la care ne supunem si noi insine – justificat sau nu , dat fiind ca ne caracterizeaza si o anumita doza de irationalitate. Veti spune poate: atunci sa nu mai muncesc atat de mult? sa renunt la job? nu stii, dar toate joburile pe care le-am avut presupuneau ore suplimentare, asa este peste tot. Poate am ajuns in situatia in care nu omul face munca, ci munca pe om ? Suna foarte rece.. Asa sa fie oare ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu