Fiica lui Billy Graham, intr-un interviu in emisiunea Early Show, a fost
intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001:
“Cum a putut Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva?”
Anne Graham a dat un raspuns foarte profund si inspirat:
“Cred ca Dumnezeu este adinc intristat de aceasta, la fel ca si noi, dar
noi
de ani de zile Îi spunem sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din
vietile noastre. Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu
S-a dat calm la o parte. Cum putem noi sa-I cerem binecuvintarea si
protectia Sa daca Ii cerem sa ne lase in pace? (În lumina recentelor
evenimente, atacuri teroriste, atacuri armate in scoli, etc.) Cred ca totul
a inceput cind Madeleine Murray O’Hare (care a fost ucisa, iar corpul ei a
fost gasit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in
scolile
noastre, iar noi am spus O.K.
Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care
spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine
insuti),
iar noi am spus O.K.
Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci
cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate
si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert
trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.
Apoi, cineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii
disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au
spus
ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se
poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in
nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina
si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.
Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei
scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar
trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se
distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au
primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.
Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza ceea ce fac
in viata lor privata atit timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a
spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv
presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia
merge bine.
Apoi, cineva a spus sa tiparim reviste cu femei goale, in semn de respect
si
apreciere a frumusetii feminine. Iar noi am spus O.K.
Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind
fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afisindu-le pe Internet. Iar
noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare.
Apoi, industria show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si
filme
care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa
inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele,
sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit
entertainment (amuzament), nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni
in
serios, asa ca totul a mers inainte.
Iar acum ne intrebam de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting
binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de
clasa sau pe ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da
seama de ce. Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea
vei si culege.
Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea
fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu, Eu am fost
alungat
din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus
sa plec din scoli?
E ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba de ce
totul merge tot mai prost.
E ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea
ce spune Biblia.
E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred,
gindesc,
spun sau fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.
E ciudat cum de unii pot spune Cred in Dumnezeu si de fapt sa-l urmeze pe
Satan, care, de fapt, crede si el in Dumnezeu.
E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati.
E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se
raspindesc
precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe
Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.
E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin
cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la
scoala si la locul de munca.
E ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos
fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii.”
Rideti?
E ciudat cum de, gindindu-va daca sa trimiteti sau nu mai departe acest
mesaj nu-l veti trimite multor adrese din lista voastra, pentru ca nu
sunteti siguri de ceea ce crede destinatarul posibil sau de ceea ce vor
crede despre VOI daca il veti trimite.
E ciudat cum de ma ingrijoreaza mai mult decit ceea ce cred oamenii despre
mine si mai putin ceea ce crede Dumnezeu despre mine.
Ce credeti?
Trimiteti mesajul mai departe daca credeti ca este bun. Daca nu, atunci pur
si simplu aruncati-l la cos si nimeni nu va sti ca ati facut-o. Dar, daca o
faceti, atunci nu va mai plingeti de starea proasta in care a ajuns lumea!
Lynn M. Karnes
