Care sunt cele mai căutate specializări din IT
Salariile softiştilor reuşesc şi în 2010 să fenteze criza economică, lefurile medii lunare încadrându-se între 350 şi 5.000 de euro
Angajaţii din IT&C rămân în continuare printre cei mai căutaţi specialişti de pe piaţa muncii autohtone. Previziunile pentru anul în curs arată o creştere a şanselor de identificare a unor joburi noi pentru cei care activează în acest domeniu. Reprezentanţii firmelor de recrutare susţin că cei mai „vânaţi” candidaţi sunt aceia care pot ocupa posturi de programator/developer în limbajele PHP, Java, C(C++, C sharp) şi .Net; administratori IT pentru hardware; dar şi poziţii care cer un nivel de expertiză mult mai ridicat: Solution Arhitect, Information Security Specialist, Business Inteligence Developer.
Domeniul IT&C a dovedit în ultimii doi ani că are una dintre cele mai stabile pieţe ale muncii. Ca un efect direct al crizei economice, fluctuaţia de personal s-a redus semnificativ, angajaţii fiind tot mai puţin dispuşi să rişte un transfer de la o firmă la alta. Nici lefurile medii lunare încasate de softişti nu au suferit ajustări dramatice, companiile preferând o politică de încurajare a coagulării echipelor deja formate.
Potrivit specialiştilor în resurse umane, consultaţi de SFin, salariile IT-iştilor se încadrează între 350 şi 5.000 de euro. Sumele cele mai mici sunt încasate de un Junior Programator care nu are experienţă, dar care deţine o pregătire teoretică bună. În ceea ce priveşte lefurile mari, acestea revin de obicei persoanelor care ocupă funcţii de conducere. „Cel mai bine plătite poziţii sunt cele de experţi tehnici: Senior Software Developer, Senior Hardware Designer, Project manager, dar şi cele de Upper management (şef de departament sau Branch manager). Într-o firmă de profil, un specialist cu ani de experienţă în spate care şi-a dovedit performanţa poate avea un salariu fix mai mare decât o poziţie de basic management sau chiar una de middle-manager. Conform unui studiu realizat de firma noastră în acest an, un Software arhitect câştigă în medie cu 15% mai mult decât un Team leader”, ne-a declarat Şerban Mrejeriu, Human Resources Consultant în cadrul AIMS Human Capital România.
Dacă salariile n-au fost lovite de prea multe modificări, au existat însă scăderi ale veniturilor totale în cazul celor care beneficiau de al 13-lea salariu (bonus foarte utilizat în piaţa de profil), aici angajatorii recurgând la o limitare a acestui stimulent.
Companiile dezgheaţă angajările şi cresc salariile
Pentru anul în curs previziunile sunt destul de optimiste, specialiştii anticipând o revigorare a angajărilor. Roxana Spiridon, director HR Active Soft şi membru HR Club este de părere că de la începutul anului piaţa muncii în domeniul IT&C s-a dezgheţat uşor, companiile fiind mult mai active în ceea ce priveşte noile recrutări. Există însă probleme legate de calitatea profesională a candidaţilor, care în 90% dintre cazuri nu îndeplinesc cerinţele trecute de firme în anunţurile de angajare. „Pregătirea este în neconcordanţă cu postul oferit. Profesioniştii care decid acum să facă o schimbare se orientează pentru pachete financiare mai mari. Aşteptările salariale ale candidaţilor au început să crească direct proporţional cu gradul lor de specializare. Astfel un Programator Senior cere un salariu şi de 1.300-1.500 de euro, pe când un Junior aşteaptă 400-450 de euro”, ne-a explicat Roxana Spiridon.
Studiul realizat de AIMS Human Capital arată că pentru 2010 şi 2011 angajatorii previzionează o creştere salarială pentru toate categoriile de specialişti care va oscila între 14 şi 18%. Companiile de profil vor miza în continuare pe o corelare între performanţele în muncă şi veniturile oferite.
Cine are şanse mai mari de angajare
În ceea ce priveşte specializările pentru care există joburi disponibile, Mihai Moghior, managing partner Brainspotting şi membru HR Club ne-a spus că se caută programatorii pe tehnologii Java şi C/C++, precum şi programatorii web (PHP), administratorii de sistem (Linux/ Unix), administratorii de aplicaţii, dar şi specializările mai rare precum: Solution Arhitect, Information Security Specialist, Business Intelligence Developer. Chiar dacă volumul cererii pentru programatori şi administratori de aplicaţii este mai mare decât în cazul specialiştilor seniori cu competenţe „ fine” , pentru cei din urmă se anunţă perioade foarte bune pentru intervalul următor. La rândul său, Cosmin Bordea, Country HR manager Microsoft România şi membru HR Club indică zonele de suport tehnic şi de vânzări în IT ca fiind generatoare de posibile locuri de muncă pentru cei care activează în acest sector.
Pepiniera IT-işti din ţara noastră continuă să fie bazin de recrutare pentru companii din Europa de Vest, SUA sau Orientul Apropiat. Firmele mari din străinătate merg pe două sisteme de angajare: fie încadrează specialistul în România pentru a deservi clienţi din afară, fie recurg la detaşări temporare. Softiştii de la noi sunt căutaţi datorită gradului de specializare destul de bun, dar şi datorită pretenţiilor salariale care sunt mai mici decât cele din afară.
vineri, 18 iunie 2010
Cum sa fii diferit ?
Pentru mulţi dintre noi drumul ce-l urmăm este deja bătătorit. Fie pentru că ne-am informat intensiv şi ştim ce vrem şi ce ne aşteaptă, fie pentru că avem în preajmă exemple de oameni care au trecut pe acolo şi ştiu deja drumul. Aşa devine viaţa noastră plină de rutine, banală - dar sigură. Calea bătătorită este întotdeauna cea mai uşoară - cineva a înfruntat necunoscutul, a tăiat mărăcinii, au îmblânzit fiarele, au cucerit teritoriul. Deschizătorii de drumuri - ei sunt cei pe urmele cărora păşim noi, majoritatea covîrşitoare. Cred ca e important să reţinem cu noi ideea asta şi să îndrăznim măcar odată în viaţă să ieşim din tipare, să ne aventurăm şi noi în necunoscut, să bătătorim drumuri pentru noi înşine şi pentru cei ce ne vor urma.
De multe ori alegerile pe care le facem nu depind de noi - cel puţin aşa pare. Toate hotărârile pe care le luăm ne îngustează în viitor meniul din care avem de ales deliciile vieţii. Şi paradoxal - cele mai importante decizii din viaţa noastră le luăm la varste foarte fragede, cand încă nu ştim ce dorim cu adevarat, când viziunea noastră e înşelătoare, cand persoanele cele mai avizate să ne sfătuiască par să fie împotriva noastră. Şi aşa, după cum îmi spunea cineva odată - îţi trebuie o viaţă întreagă să-ţi recuperezi greşelile pe care le-ai facut până la 25 de ani. Bănuiesc ca vârsta diferă la fiecare dintre noi, dar ideea e aceeaşi...
Alegem într-un moment al vieţii sa fim într-un fel, să aparţinem unui grup, unui curent, să urcam pe un val. Alegem cu sufletul, cu mintea, cu hormonii, cu inima,... uneori alegem pur şi simplu dintr-o coincidenţă, dintr-un impuls de moment sau din nevoia de a schimba ceva.
Fundamental, ce ne face diferiţi sunt tocmai aceste decizii pe care le facem. Şi vrem cu totii să ne diferenţiem de "turma" care ne conduce, poate pentru a primi atenţie sau pentru că simţim lucrurile diferit de ceilalţi. Dar riscul e mare: îţi doreşti să stîrneşti admiraţie, respect dar poţi să te auto-excluzi, sa fii dezaprobat şi alungat din turmă. Îţi trebuie curaj, nebuinie, siguranţă şi încredere în tine să faci asta. Cel mai mult doare să descoperi că esti acceptat şi apreciat pentru ca te conformezi unor norme şi reguli sociale şi nu pentru ceea ce eşti tu cu adevarat, în interior.
Cand a fost ultima data cand ai judecat pe cel de lângă tine pentru îmbrăcăminte, pentru frizură sau pentru o opinie împartaşită? Eu am facut asta chiar ieri şi - dintr-odată - am realizat ca e greşit şi că nu e prima dată cand fac asta. Tot ce e în afara limitei mele de normal şi de "cool" e şocant, ridicol, greşit. Reacţie firească oarecum, dar greşită. Intoleranţa ne face pe noi românii necivilizaţi. Reacţionăm ca niste idioţi, nu suntem obişnuiţi cu lucruri noi, diferite, în lumea noastră gri totul e uniform. Şi dacă colegul e manelist sau emo nu putem decat să râdem de el, să-l etichetam şi apoi să-l aşezăm în raftul "de ăştia nu-mi place că nu-i înţeleg". Pana şi generalizarea pe care am facut-o acum e discriminatorie şi limitată. Nu toţi românii sunt aşa, nu toţi gândesc la fel, nu "aşa stau lucrurile la noi". Cand ne înghesuim cu toţii în aceeaşi categorie jignim mulţi oameni care nu sunt nici pe departe doar o excepţie în aceste cazuri. Sunt oameni integri, educaţi de experienţele vieţii, plimbaţi prin civilizaţii cu mult evoluate faţă de noi, care au viziunea limpede şi clară, care au de dăruit multă înţelegere şi aceeptare celor din jur.
Haideţi să învaţăm ce înseamna toleranţa. Să o învăţam cu adevarat şi să o aplicăm. Am fi mult mai relaxaţi, mult mai fericiţi - nu ne-ar mai frământa atât propriile noastre ciudaţenii, nu ne-ar mai chinui atat de groaznic neputinţa de a schimba lumea.
Acesta este un disclaimer pentru cei pe care i-am judecat şi i-am respins pentru că nu erau ca mine. Acum că am înţeles şi eu de ce se întâmplă asta, voi incerca sa fiu mai atenta la reacţiile mele. Şi chiar dacă nu voi reuşi să accept toate manifestarile peronalitaţii umane din jurul meu, îmi voi păstra mintea deschisă ca să le pot înţelege. Si voi face curat în raftul meu cu "cei care nu-mi plac pentru ca nu-i înţeleg" - le voi sterge frumos etichetele şi le voi da drumul înapoi în lume, ca să ma surprindă, să mă fascineze şi să mă înveţe cum e viaţa.
De multe ori alegerile pe care le facem nu depind de noi - cel puţin aşa pare. Toate hotărârile pe care le luăm ne îngustează în viitor meniul din care avem de ales deliciile vieţii. Şi paradoxal - cele mai importante decizii din viaţa noastră le luăm la varste foarte fragede, cand încă nu ştim ce dorim cu adevarat, când viziunea noastră e înşelătoare, cand persoanele cele mai avizate să ne sfătuiască par să fie împotriva noastră. Şi aşa, după cum îmi spunea cineva odată - îţi trebuie o viaţă întreagă să-ţi recuperezi greşelile pe care le-ai facut până la 25 de ani. Bănuiesc ca vârsta diferă la fiecare dintre noi, dar ideea e aceeaşi...
Alegem într-un moment al vieţii sa fim într-un fel, să aparţinem unui grup, unui curent, să urcam pe un val. Alegem cu sufletul, cu mintea, cu hormonii, cu inima,... uneori alegem pur şi simplu dintr-o coincidenţă, dintr-un impuls de moment sau din nevoia de a schimba ceva.
Fundamental, ce ne face diferiţi sunt tocmai aceste decizii pe care le facem. Şi vrem cu totii să ne diferenţiem de "turma" care ne conduce, poate pentru a primi atenţie sau pentru că simţim lucrurile diferit de ceilalţi. Dar riscul e mare: îţi doreşti să stîrneşti admiraţie, respect dar poţi să te auto-excluzi, sa fii dezaprobat şi alungat din turmă. Îţi trebuie curaj, nebuinie, siguranţă şi încredere în tine să faci asta. Cel mai mult doare să descoperi că esti acceptat şi apreciat pentru ca te conformezi unor norme şi reguli sociale şi nu pentru ceea ce eşti tu cu adevarat, în interior.
Cand a fost ultima data cand ai judecat pe cel de lângă tine pentru îmbrăcăminte, pentru frizură sau pentru o opinie împartaşită? Eu am facut asta chiar ieri şi - dintr-odată - am realizat ca e greşit şi că nu e prima dată cand fac asta. Tot ce e în afara limitei mele de normal şi de "cool" e şocant, ridicol, greşit. Reacţie firească oarecum, dar greşită. Intoleranţa ne face pe noi românii necivilizaţi. Reacţionăm ca niste idioţi, nu suntem obişnuiţi cu lucruri noi, diferite, în lumea noastră gri totul e uniform. Şi dacă colegul e manelist sau emo nu putem decat să râdem de el, să-l etichetam şi apoi să-l aşezăm în raftul "de ăştia nu-mi place că nu-i înţeleg". Pana şi generalizarea pe care am facut-o acum e discriminatorie şi limitată. Nu toţi românii sunt aşa, nu toţi gândesc la fel, nu "aşa stau lucrurile la noi". Cand ne înghesuim cu toţii în aceeaşi categorie jignim mulţi oameni care nu sunt nici pe departe doar o excepţie în aceste cazuri. Sunt oameni integri, educaţi de experienţele vieţii, plimbaţi prin civilizaţii cu mult evoluate faţă de noi, care au viziunea limpede şi clară, care au de dăruit multă înţelegere şi aceeptare celor din jur.
Haideţi să învaţăm ce înseamna toleranţa. Să o învăţam cu adevarat şi să o aplicăm. Am fi mult mai relaxaţi, mult mai fericiţi - nu ne-ar mai frământa atât propriile noastre ciudaţenii, nu ne-ar mai chinui atat de groaznic neputinţa de a schimba lumea.
Acesta este un disclaimer pentru cei pe care i-am judecat şi i-am respins pentru că nu erau ca mine. Acum că am înţeles şi eu de ce se întâmplă asta, voi incerca sa fiu mai atenta la reacţiile mele. Şi chiar dacă nu voi reuşi să accept toate manifestarile peronalitaţii umane din jurul meu, îmi voi păstra mintea deschisă ca să le pot înţelege. Si voi face curat în raftul meu cu "cei care nu-mi plac pentru ca nu-i înţeleg" - le voi sterge frumos etichetele şi le voi da drumul înapoi în lume, ca să ma surprindă, să mă fascineze şi să mă înveţe cum e viaţa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)