Pentru mulţi dintre noi drumul ce-l urmăm este deja bătătorit. Fie pentru că ne-am informat intensiv şi ştim ce vrem şi ce ne aşteaptă, fie pentru că avem în preajmă exemple de oameni care au trecut pe acolo şi ştiu deja drumul. Aşa devine viaţa noastră plină de rutine, banală - dar sigură. Calea bătătorită este întotdeauna cea mai uşoară - cineva a înfruntat necunoscutul, a tăiat mărăcinii, au îmblânzit fiarele, au cucerit teritoriul. Deschizătorii de drumuri - ei sunt cei pe urmele cărora păşim noi, majoritatea covîrşitoare. Cred ca e important să reţinem cu noi ideea asta şi să îndrăznim măcar odată în viaţă să ieşim din tipare, să ne aventurăm şi noi în necunoscut, să bătătorim drumuri pentru noi înşine şi pentru cei ce ne vor urma.
De multe ori alegerile pe care le facem nu depind de noi - cel puţin aşa pare. Toate hotărârile pe care le luăm ne îngustează în viitor meniul din care avem de ales deliciile vieţii. Şi paradoxal - cele mai importante decizii din viaţa noastră le luăm la varste foarte fragede, cand încă nu ştim ce dorim cu adevarat, când viziunea noastră e înşelătoare, cand persoanele cele mai avizate să ne sfătuiască par să fie împotriva noastră. Şi aşa, după cum îmi spunea cineva odată - îţi trebuie o viaţă întreagă să-ţi recuperezi greşelile pe care le-ai facut până la 25 de ani. Bănuiesc ca vârsta diferă la fiecare dintre noi, dar ideea e aceeaşi...
Alegem într-un moment al vieţii sa fim într-un fel, să aparţinem unui grup, unui curent, să urcam pe un val. Alegem cu sufletul, cu mintea, cu hormonii, cu inima,... uneori alegem pur şi simplu dintr-o coincidenţă, dintr-un impuls de moment sau din nevoia de a schimba ceva.
Fundamental, ce ne face diferiţi sunt tocmai aceste decizii pe care le facem. Şi vrem cu totii să ne diferenţiem de "turma" care ne conduce, poate pentru a primi atenţie sau pentru că simţim lucrurile diferit de ceilalţi. Dar riscul e mare: îţi doreşti să stîrneşti admiraţie, respect dar poţi să te auto-excluzi, sa fii dezaprobat şi alungat din turmă. Îţi trebuie curaj, nebuinie, siguranţă şi încredere în tine să faci asta. Cel mai mult doare să descoperi că esti acceptat şi apreciat pentru ca te conformezi unor norme şi reguli sociale şi nu pentru ceea ce eşti tu cu adevarat, în interior.
Cand a fost ultima data cand ai judecat pe cel de lângă tine pentru îmbrăcăminte, pentru frizură sau pentru o opinie împartaşită? Eu am facut asta chiar ieri şi - dintr-odată - am realizat ca e greşit şi că nu e prima dată cand fac asta. Tot ce e în afara limitei mele de normal şi de "cool" e şocant, ridicol, greşit. Reacţie firească oarecum, dar greşită. Intoleranţa ne face pe noi românii necivilizaţi. Reacţionăm ca niste idioţi, nu suntem obişnuiţi cu lucruri noi, diferite, în lumea noastră gri totul e uniform. Şi dacă colegul e manelist sau emo nu putem decat să râdem de el, să-l etichetam şi apoi să-l aşezăm în raftul "de ăştia nu-mi place că nu-i înţeleg". Pana şi generalizarea pe care am facut-o acum e discriminatorie şi limitată. Nu toţi românii sunt aşa, nu toţi gândesc la fel, nu "aşa stau lucrurile la noi". Cand ne înghesuim cu toţii în aceeaşi categorie jignim mulţi oameni care nu sunt nici pe departe doar o excepţie în aceste cazuri. Sunt oameni integri, educaţi de experienţele vieţii, plimbaţi prin civilizaţii cu mult evoluate faţă de noi, care au viziunea limpede şi clară, care au de dăruit multă înţelegere şi aceeptare celor din jur.
Haideţi să învaţăm ce înseamna toleranţa. Să o învăţam cu adevarat şi să o aplicăm. Am fi mult mai relaxaţi, mult mai fericiţi - nu ne-ar mai frământa atât propriile noastre ciudaţenii, nu ne-ar mai chinui atat de groaznic neputinţa de a schimba lumea.
Acesta este un disclaimer pentru cei pe care i-am judecat şi i-am respins pentru că nu erau ca mine. Acum că am înţeles şi eu de ce se întâmplă asta, voi incerca sa fiu mai atenta la reacţiile mele. Şi chiar dacă nu voi reuşi să accept toate manifestarile peronalitaţii umane din jurul meu, îmi voi păstra mintea deschisă ca să le pot înţelege. Si voi face curat în raftul meu cu "cei care nu-mi plac pentru ca nu-i înţeleg" - le voi sterge frumos etichetele şi le voi da drumul înapoi în lume, ca să ma surprindă, să mă fascineze şi să mă înveţe cum e viaţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu