Depresia este un cuvînt care provoacă întotdeauna teamă, dar care se încarcă uşor cu întrebări şi mai alarmante dacă se referă la tineri şi adolescenţi. Din nefericire, statisticile arată că depresia, o otravă a epocii noastre, este o boală de care suferă tot mai des şi minorii. Potrivit statisticilor, un procent de 3 la sută dintre copii şi 8 la sută dintre adolescenţi suferă de această tulburare. Chiar şi sub vîrsta de 18 ani, mai mult de un copil din o sută (11 la sută) trebuie să se confrunte cu această boală nepalpabilă pe care, neştiind să o definim în mod mai precis, o numim depresie.
Un studiu realizat recent de Institutul ştiinţific "E.Media" şi de Universitatea "Vita Salute" din cadrul Spitalului San Raffaele din Roma a demonstrat pentru prima dată acţiunea comună a unor factori genetici şi psihosociali. Acest studiu, publicat într‑una din revistele de prestigiu din domeniu, The journal of Child Psychology and Psychiatry, arată în esenţă că, alături de influenţe genetice de multă vreme cunoscute, factorii de mediu şi factorii socio‑familiari pot fi decisivi în apariţia unor episoade de depresie în rîndul tinerilor. "Dacă este adevărat că această problemă la vîrsta evoluţiei este legată de unele dimensiuni biologice – afirmă Massimo Molteni, neuropsihiatru la institutul amintit – este la fel de adevărat că prezenţa unor factori ambientali, alături de datele genetice, se poate afla la originea fenomenului de depresie". Este vorba de o ipoteză care deschide calea, pe plan social, unor întrebări foarte dificile. Într‑adevăr, ţinînd cont de condiţiile familiale şi de mediu tot mai critice în care trăiesc mulţi tineri este uşor de crezut că numărul cazurile de depresie este menit să crească. Totodată, multe din aceste situaţii pot risca să rămînă multă vreme în letargie, pentru a exploda ulterior cu forme şi mai îngrijorătoare.
Condiţiile sociale se referă, fireşte, la destrămarea familiei, la divorţuri; situaţii care, după cum o dovedesc multe analize făcute în Italia şi în străinătate, se repercutează cu efecte negative asupra echilibrului psihologic al copiilor. Totuşi, chiar şi atunci cînd condiţiile familiale sînt bune, există contexte sociale, economice şi culturale cu un puternic caracter precar, şi care pot fi foarte riscante. Un tînăr poate suporta mulţi stimuli din exterior, şi deci trebuie să găsească în propria familie un prim ecran capabil să filtreze mesajele ce provin din exterior şi să i le facă comprehensibile. Dacă acest filtru nu există, copilul rămîne fără apărare; de aici decurge şi riscul de depresie. În cazul în care copilul, sau adolescentul, are deja o predispoziţie genetică, apariţia acestei tulburări devine din păcate posibilă.
Distrugătoare pot deveni şi "stimulentele" ce provin de la mass-media şi care solicită aparatele emoţionale fragile ale unui copil: anumite emisiuni tv care vorbesc despre omucideri, delicte, sex banalizat şi alte subiecte riscante sînt din păcate foarte frecvente.
O persoană adultă atunci cînd sesizează o situaţie de nemulţumire, de bine de rău, îşi dă seama şi se duce la medic. Adolescentul, sau copilul, are mai puţină capacitate de a înţelege ceea ce i se întîmplă şi, ca atare, se culpabilizează şi nu spune nimic părinţilor. Un copil demoralizat, trist, poate ajunge chiar şi la suicid. Situaţia cea mai frecvent întîlnită este aceea a tinerilor care îşi spun "eu nu mai valorez nimic", riscînd deci să devină tineri ce nu mai au o motivaţie. Şi în aceste cazuri soluţia salvatoare este prevenirea, care, tradusă în termeni educativi, înseamnă atenţie, respect, grijă, prudenţă, capacitatea de a doza DA‑urile cu NU‑urile.
sursa www.evenimentul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu