Like me? Like YOU! Get FREE Facebook Likes, Fans, Followers, Tweets

sâmbătă, 26 iunie 2010

Plante toxice

Te-ai obisnuit sa ai natura in jur si sa o folosesti ca sa-ti fie bine. Dar binele sta, uneori, langa rau si trebuie sa ai grija ce si cat dintr-o planta alegi sa te ajute.
Natura a fost creata pentru a ne ajuta, dar trebuie sa inte­legem ca suntem doar o particica din natura. Daca o planta este toxica sau are o parte a ei care te ispiteste, dar care, ulte­rior, se dovedeste a nu-ti face bine, nu trebuie sa iei asta ca un afront personal al plantei impotriva ta. Ea are socotelile ei si poate vrea sa se apere de anumiti agresori. Este dreptul ei, nu? Priveste pro­blema si altfel, din partea buna: otra­vurile plantelor, in cantitati mici, te pot ajuta!

Olista a plantelor toxice poate contine plante in care tot este toxic sau numai anumite parti ale lor. In general, intoxicatia se produce pe cale digestiva - unele plante (putine la numar) ca, de exemplu, dege­telul, pot genera intoxicatii si prin atingere. Factorii care in­fluen­teaza gravitatea intoxica­tiei sunt constitutia individuala, varsta si inclinatia ereditara. Unele plante contin o substan­ta toxica termolabila si, prin fierbere, pot deveni comestibile.
Unii cercetatori considera ca alcaloizii, datorita toxicitatii lor, sunt substante de aparare ale plantelor impotriva daunatorilor, ei fiind toxici pentru majoritatea animalelor (dar sunt si exceptii: iepurii pot consuma frunze de Atropa belladonna, matraguna, fara a suferi intoxicatii, datorita prezentei unei enzime). Datorita faptului ca structura al­caloizilor e extrem de variata, si actiu­nea lor este complexa: stimulanta, de­pre­soa­re, simpatomimetica. Pot ac­tiona asu­pra diferitelor sisteme: determina tulbu­rari gastrointestinale si neurologice, afec­teaza centrii bulbari, determina de­presie respiratorie sau farmacodependenta.
Matraguna. Cinci - sase fructe ale acestei plante pot fi fatale pentru om. Toate partile plan­tei contin 0,2 - 0,7% alcaloizi. In ca­zul intoxicatiilor accidentale, acestea se manifesta prin uscarea gurii si a faringelui, urmate de senzatia de sete puternica. Pupila se dilata si devine insensibila la lumina. Ca stare generala, se constata imediat slabiciune musculara si ameteala. In cazurile mortale, toate aceste simptome se accentueaza.

Ruscuta de prima­vara. Partile aeriene ale plantei contin glicozide cardio­tonice ca adonitoxina . Mai intalnim suponine, retine, colina, fitoste­roli, acizii palmitic si linoleic, vernadina etc. Actiunea terapeutica principala (in preparate bine dozate) prezinta avantajul ca, in timp, nu se acumuleaza in orga­nism. Trebuie mentionat faptul ca daca se depaseste 1 g la o folo­sire si 3 g pe zi (planta uscata) pot surveni accidente nedorite. Se manifesta prin accelerarea batailor inimii, dar actiunea este trecatoare.

Maselarita. Fiind inrudita cu matraguna, contine si ea alacaloizi. Cel principal, hiosciamina, se transforma prin uscare in atro­pina. Alcaloizii din mase­larita se folosesc in diferite produse farmaceutice, precis dozate, ca antispastic al musculaturii netede, enterocolite spastice. Intoxicatia cu ma­selarita se recunoaste prin uscarea gurii si sete puternica.

Rostopasca. O stii ca planta medicinala si totusi poate face si rau. Che­lidonina si homo­che­lidonina din ea au ac­tiune asemana­toare mor­finei, inducand efecte narcotice si sedative, efecte deprimante ale miocardului si ale centrilor ner­vosi su­periori.
Sub­stantele active din planta prezinta si ac­tiune antibiotica. Utilizarea pre­paratelor din aceasta spe­cie prezinta riscuri tera­peutice, in special prin su­pradozare; simp­to­mele toxice se manifesta prin tulburari nervoase si digestive.
Lacramioara. Sub­stan­tele ac­tive pe care le contin delicatele flori ale acestei spe­­cii - glicozide cu actiune cardio­tonica - daca nu sunt precis dozate, sub forma de tinctura sau in alte preparate, pot prezenta pericol penru om. Toate partile plantei sunt toxice. Simp­tomele intoxi­catiilor se manifesta prin greata, varsaturi si colici in­tes­tinale, in prima faza.
Spanzul. Radacinile se utilizeaza in medicina empirica veterinara pentru a produce ab­cese de fixatie, in special la porcinele afectate de pesta. Intreaga planta, in special rizomii si rada­cinile, contine heterozide si saponozide, care, sub forma de produse farmaceutice precis do­zate, au fost utilizate pentru actiunea cardiotonica, dar nu­mai sub supraveghere medicala. Intreaga plan­ta este toxica, iar in cazul intoxicatiilor accidentale, simptomele se manifesta prin salivatie puternica, greata, varsaturi repetate, dificultati la inghitire, co­lici abdominale, diaree, ameteli, sen­zatie de greutate exagerata a capului, sughituri, tremuraturi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu